Lia Savonea, noul președinte între misiune și controverse
Luni, 23 iunie, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a ales-o pe judecătoarea Lia Savonea în fruntea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), cu o majoritate de 9 la 1. Decizia marchează un moment definitoriu în justiția românească, în contextul unor așteptări și temeri care persistă în rândul magistraților și al opiniei publice.
O carieră construită în războiul judiciar
Lia Savonea are o experiență juridică care acoperă aproape trei decenii, cu o ascensiune constantă prin ierarhia sistemului judiciar românesc. Absolventă a Facultății de Drept a Universității București, promoția 1996, Savonea și-a început activitatea la Judecătoria Sectorului 6, pentru ca apoi să avanseze rapid la Tribunalul București, secția penală, pe care a condus-o. Ulterior, a preluat conducerea Curții de Apel București, iar din 2017 până în 2023 a fost membru al CSM, timp în care a și deținut președinția acestui for.
Cariera sa a fost marcată de o focalizare exclusivă pe materia penală, iar în discursul susținut în fața Secției pentru judecători, Savonea a subliniat că se vede „nu doar într-o funcție, ci într-o misiune.” Cu peste 21 de ani în fruntea instanțelor, ea își asumă rolul de lider al sistemului judiciar suprem cu convingerea că „independența justiției nu este un drept câștigat odată pentru totdeauna, ci o luptă de zi cu zi.”
Promisiunea unei justiții pentru oameni
Proiectul managerial al Liei Savonea, depus la CSM, gravitează în jurul valorilor responsabilității, asumării și echilibrului. Ea pledează pentru o „justiție mai bună, pentru oameni,” dorind să aducă unitate între magistrați, în ciuda diferențelor și divergențelor existente. În fața membrilor Secției, judecătoarea a făcut apel la construirea unui corp profesional „unitar, ancorat în seriozitate și independență.”
Dincolo de retorică, miza este una esențială: să demonstreze că aplicarea legii în practică poate fi o punte peste dispute și interese divergente. Savonea a punctat că „competența reală se măsoară în felul în care legea este aplicată, nu în discursurile despre lege.” O provocare pe măsura unei funcții în care presiunile politice și sociale sunt constante.
Umbre și controverse în traseul profesional
Numele Liei Savonea nu este lipsit de controverse. Anumite decizii pronunțate de ea au stârnit reacții aprinse în spațiul public și mediul juridic. Printre cele mai notabile se numără invalidarea rechizitoriului în dosarul Revoluției, în care este implicat fostul președinte Ion Iliescu, dar și decizia de rejudecare în cazul accidentului fatal provocat de Mario Iorgulescu, fiul unui personaj politic influent, fapt ce a atras critici privind modul de administrare a justiției în cazuri cu miză politică și mediatizată.
În fața acestei etichete de „judecător controversat,” Savonea se delimitează cu fermitate: „Această etichetă este nefondată și regretabilă. Mi-ar plăcea să discutăm de unde vine și de ce mi-a fost aplicată.” O invitație la dialog care, însă, nu estompează percepțiile ambivalente din jurul său.
O funcție cu răspunderi uriașe
Președinția ÎCCJ nu este o poziție onorifică, ci o poziție încărcată cu greutăți și responsabilități majore, după cum a subliniat chiar Lia Savonea. Ea a făcut apel la asumarea deciziilor „grele,” conștientă că viitorul său mandat va presupune gestionarea unor situații complexe, între echilibru instituțional și presiunile exterioare.
Într-un sistem aflat constant în vizorul publicului și al organismelor internaționale, conducerea ÎCCJ cere nu doar competență juridică, ci și o doză înaltă de inteligență strategică, reziliență și capacitate de negociere între multiplele interese implicate.
