Oamenii „de succes“ de la noi nu sunt cei culţi, educaţi, cu bun-simţ, onoare, spiritul dreptăţii. Ăştia din urmă sunt doar boii care aleg să tragă la jug. Guvernul de astăzi este transparent ca o pânză de păianjen. Numai cine nu vrea nu vede că hoţii sunt cei mai iubiţi. Că pentru ei lucrează Ponta cu ai lui, seară de seară, la televizor. Oamenii de afaceri cu priză la reprezentanţii puterii nu sunt cei care ştiu să gestioneze activităţi economice generatoare de plusvaloare. Buni sunt cei care ştiu să dea o şpagă grasă fără să fie interceptaţi de DNA. Ăştia plac, ăştia sunt ajutaţi mereu cu contracte grase de la stat. Ăstora le sunt tolerate adaosuri comerciale cosmice, preţuri umflate cu compresorul, rezultate de mântuială. Cu cât e mai scump, cu atât e şpaga mai consistentă. Asta e bine! E bine pentru cei de la putere, că au de unde să împartă la rândul lor cu alţii, au ce să lase pe noptiera amantelor, cu ce să plătească şcolile şi maşinile scumpe ale odraslelor. Dacă rodul muncii prestate e prost, e iarăşi bine. Păi dacă ceva se strică, trebuie reparat. Sau, eventual, făcut din nou de la zero. Nu e păcat că un sistem care funcţionează să fie abandonat? Se ştie cine dă, cine ia, treaba merge ca pe roate, simplu şi eficient. Fireşte, nu ajunge să fii doar hoţ. Găinar, cum s-ar spune, cu o evaziune fiscală mică şi câteva salarii plătite la negru. Ca să fii luat în seamă de marea finanţă naţională trebuie să furi bani grei, milioane de euro anual pe puţin. Pârliţii ăia care fac treabă, care-şi plătesc onest taxele şi angajaţii, care nu dorm nopţile de griji şi muncesc şapte zile pe săptămână nu se califică. Ăştia din urmă e clar că nu au nici timp, nici talent să facă bani. Cum să aibă, când sunt atât de ocupaţi cu munca?

Şi mai e o categorie de oameni pe care-i iubeşte Puterea. Săracii! Dar nici ăştia nu sunt toţi eligibili. Dacă ai un serviciu, pui ban pe ban pentru zile negre şi-ţi plăteşti ratele la bancă, nu intri în categoria preferaţilor. Asta înseamnă că te descurci şi singur, că nu ai nevoie de asistenţă socială. Ce să facă cei de la putere cu tine dacă poţi să te descurci şi fără ei? Nu eşti bun de arătat la televizor, să vada poporul cum te-a scos Ponta din foame. Cum ţi-a salvat cei zece copii de la înfometare, că-ţi luau băncile cu forţa banii pe care i-ai împrumutat ca să-ţi pui plasmă şi antenă parabolică în bordeiul de chirpici. Trebuie să fii sărac lipit, să fie sigur dom‘ primar că pui botul la un sac cu făină şi doi litri de ulei în schimbul votului. Dacă munceşti la un angajator privat nu o să mai ai nici chef, nici energie să te încolonezi disciplinat la scara autobuzului, să te ducă ai lui Dragnea la vot prin douăzeci-treizeci de comune din judeţul tău.

Aşa că, românule, ai două alterntive: ori geniu al crimei organizate, ori complet bătut în cap. Între aceste două extreme nu o să reuşeşti nimic. O să fii mereu doar un anonim din marea masă cenuşie a fraierilor care muncesc.

PS: Fireşte, acest text este uşor exagerat. Spun asta, fiindcă – se ştie – speranţa moare ultima. Iar eu nu am reuşit până acum să mă calific în niciuna dintre cele două categorii care intră în graţiile lui Victor Viorel

Te-ar putea interesa și: