Istoria se repetă

S-a vorbit foarte mult în această perioadă despre acţiunile băncilor centrale în lupta lor împotriva inflaţiei. Totul pleacă de la faptul că inflaţia, atåt în Statele Unite (4,2%), cåt şi în zona euro (3,7%), este cu mult peste ţinta propusă. Cu toate acestea, băncile centrale dau semne că „se codesc“ să ridice dobånda de referinţă.
Federal Reserve a menţinut dobånda constantă la 2%, în şedinţa din 25 iunie, la fel cum estima şi pia

S-a vorbit foarte mult în această perioadă despre acţiunile băncilor centrale în lupta lor împotriva inflaţiei. Totul pleacă de la faptul că inflaţia, atåt în Statele Unite (4,2%), cåt şi în zona euro (3,7%), este cu mult peste ţinta propusă. Cu toate acestea, băncile centrale dau semne că „se codesc“ să ridice dobånda de referinţă.

Federal Reserve a menţinut dobånda constantă la 2%, în şedinţa din 25 iunie, la fel cum estima şi piaţa. Însă, textul declaraţiei oficiale a oferit cåteva surprize: „riscurile ce ţin de creşterea economică s-au diminuat, iar inflaţia va scădea pe final de an şi în 2009“. Piaţa, care pusese în preţ o ridicare a dobånzii cu 0,25% în luna august sau, cel tårziu, în septembrie, a interpretat acestea ca pe o amånare a deciziei. Rezultă că, mai ales ca urmare a condiţiilor din pieţele de credit, Federal Reserve se codeşte să ridice dobånda, motiv pentru care dolarul a pierdut, în acea sesiune, peste 100 de pips faţă de euro, ajungånd pånă la 1,5686. Dacă la FED situaţia pare limpede, cel puţin pentru moment, nu la fel putem spune despre cea de la BCE. Primul care a semnalat o posibilă ridicare a dobånzii a fost Jean-Claude Trichet, la precedenta şedinţă a BCE, din 5 iunie, cånd a declarat că „este posibilă o ridicare a dobånzii în viitoarea şedinţă“. Nu după mult timp însă, Domnia Sa a adăugat că „aceasta nu înseamnă că va urma o serie de majorări ale dobånzii“, o schimbare clară de atitudine menită, la acea vreme, să stăvilească urcuşul cotaţiei euro în faţa dolarului.

Nu aş acorda însă o foarte mare importanţă acestei declaraţii. BCE, spre deosebire de FED, beneficiază de un spaţiu de manevră mult mai larg. La finele lui 2005, Trichet a declarat acelaşi lucru: „…nu va urma o serie de ridicări de dobåndă“, dar asta nu l-a împiedicat să o majoreze de opt ori, de la 2% la 4%. Istoria se repetă…