Fostul premier și economist Florin Cîțu avertizează că România dă semne clare de intrare într-o astfel de spirală periculoasă, în care menținerea artificială a costurilor de finanțare, alături de creșterea deficitelor, reduce independența Băncii Naționale și crește vulnerabilitatea pieței. Potrivit acestuia, lipsa unui plan fiscal credibil poate conduce la măsuri dure de ajustare, fie prin înăsprirea monetară bruscă, fie prin apelul inevitabil la sprijin extern.
România, în pragul dominației fiscale
Fostul premier Florin Cîțu a atras atenția, într-o analiză publicată recent, că România se confruntă cu un fenomen periculos pentru stabilitatea economică pe termen lung: dominația fiscală. Acest concept descrie situația în care obiectivele fiscale ale guvernului devin prioritare și constrâng autonomia politicii monetare a Băncii Naționale a României. Consecința directă este apariția unor riscuri sistemice care pot submina echilibrul macroeconomic.
„Dominația fiscală în România: o evaluare structurală. Actualul cadru macroeconomic al României prezintă caracteristici clare asociate dominației fiscale, o condiție în care obiectivele politicii fiscale prevalează și constrâng autonomia băncii centrale. Această subordonare structurală a politicii monetare față de cerințele bugetare ale guvernului introduce riscuri sistemice și subminează bazele stabilității economice pe termen lung”, a scris Florin Cîțu pe pagina sa de Facebook.
Analiza arată că actualul cadru economic prezintă semne clare ale acestui dezechilibru: de la menținerea artificială a randamentelor pe termen scurt, până la creșterea spread-ului pe curba randamentelor și o inflație persistentă peste ținta oficială. În opinia lui Cîțu, aceste semnale indică faptul că politica monetară a fost subordonată cerințelor fiscale, ceea ce pune sub semnul întrebării credibilitatea instituțională a BNR.
Semnale din piață care arată dependența de finanțarea ieftină
Potrivit analizei, BNR a intervenit prin operațiuni susținute de lichiditate, menținând dobânzile scurte sub nivelurile fundamentale dictate de piață. Această decizie a permis guvernului să continue politici fiscale expansioniste, reducând temporar costurile de finanțare, dar alimentând în același timp presiuni inflaționiste.
Un alt semnal îngrijorător este divergența de pe curba randamentelor. În timp ce randamentele pe termen scurt sunt comprimate artificial, obligațiunile pe termen mediu și lung au crescut semnificativ, reflectând percepția investitorilor privind riscurile fiscale. Diferențele tot mai mari între randamente indică lipsa de încredere a piețelor în sustenabilitatea bugetară a României.
„Există mai multe semnale de piață și de politică ce indică această dinamică:
• Menținerea randamentelor pe termen scurt la niveluri artificial reduse. Banca Națională a României (BNR) a recurs la operațiuni de lichiditate susținute, menținând dobânzile scurte sub nivelurile sugerate de fundamentele pieței. Această practică reduce costurile imediate de finanțare ale guvernului și permite continuarea unor politici fiscale expansioniste.
• Presiuni inflaționiste persistente. Consecința acestei poziționări acomodative este menținerea unei inflații peste ținta oficială. Prioritizând finanțarea cheltuielilor publice, politica monetară nu a exercitat restricția necesară pentru a readuce dinamica prețurilor sub control — concluzie reflectată și în analize recente ale Comisiei Europene și Băncii Mondiale.
• Heterogenitate pe curba randamentelor. A apărut o divergență clară între extremitățile curbei: partea scurtă este comprimată artificial, în timp ce obligațiunile la 5 și 10 ani au urcat considerabil. Acest spread în creștere reflectă o primă de risc mai ridicată, pe măsură ce investitorii, în special cei externi, încorporează îndoieli privind sustenabilitatea traiectoriei fiscale a guvernului”, a spus specialistul.
Consecințe pentru economie și investiții
Dominația fiscală are efecte imediate asupra credibilității politicii monetare. Cîțu subliniază că piețele percep tot mai mult deciziile BNR ca fiind dictate de nevoile guvernului și nu de obiectivul principal de control al inflației. Această percepție afectează puterea băncii centrale de a ancora așteptările inflaționiste și reduce eficiența măsurilor sale.
„Subordonarea politicii monetare are consecințe majore pentru credibilitatea instituțională și alocarea capitalului:
• Eroziunea credibilității băncii centrale. Comportamentul piețelor arată că deciziile BNR sunt percepute tot mai mult ca instrumente de acomodare fiscală, nu ca mecanisme independente de control al inflației. Această percepție reduce puterea de semnalizare a politicii monetare și capacitatea de ancorare a anticipațiilor inflaționiste.
• Cost de capital mai ridicat. Evaluarea riscului suveran determină în mare măsură costurile de finanțare ale sectorului privat. O primă de risc suveran în creștere stabilește un prag minim mai ridicat pentru creditarea companiilor, înăsprind condițiile financiare și potențial descurajând investițiile productive.
• Cerc vicios al politicilor. Deficitele persistente impun intervenții continue ale băncii centrale pentru a controla costurile de finanțare, ceea ce alimentează inflația și accentuează percepția de risc pe termen lung, amplificând ulterior costurile viitoare ale finanțării suverane și private”, a precizat Florin Cîțu.
Un alt impact major este asupra costului de capital. Creșterea primei de risc suverane impune costuri mai ridicate pentru finanțarea sectorului privat. Companiile care caută creditare se confruntă astfel cu praguri mai înalte și condiții mai stricte, ceea ce poate descuraja investițiile și frâna creșterea economică. În plus, dependența de intervențiile constante ale băncii centrale creează un cerc vicios al politicilor, unde inflația ridicată și deficitele persistente se alimentează reciproc.
Lecții din experiențele altor țări
Florin Cîțu compară situația României cu experiențele Greciei de dinainte de criza din 2010 și ale Turciei din anii 2010. În ambele cazuri, întârzierea reformelor și subordonarea politicii monetare au dus la corecții economice dure și la dependență de sprijin extern. România, susține el, riscă să repete aceste scenarii dacă nu adoptă măsuri fiscale sustenabile.
„Traiectoria României amintește de situațiile din alte economii confruntate cu dominația fiscală. Mixul actual de politici — caracterizat prin reticența băncii centrale de a întări condițiile monetare în contextul unor dezechilibre fiscale semnificative — reia semnalele de avertizare văzute în Grecia înainte de 2010 și în Turcia la mijlocul anilor 2010. În ambele cazuri, amânarea ajustărilor necesare a dus la corecții mai bruște și mai costisitoare, de multe ori cu implicarea sprijinului extern”, scrie specialistul.
Viitorul: ajustare inevitabilă
Concluzia analizei este că România nu se află încă într-o criză deschisă, dar semnele de vulnerabilitate sunt evidente. Deficitul bugetar ridicat din 2025 arată lipsa unui plan fiscal credibil. În lipsa acestuia, ajustarea va fi inevitabilă. Întrebarea care rămâne deschisă este dacă aceasta va veni printr-o înăsprire monetară bruscă, cu costuri severe pentru economie, sau printr-un apel tardiv la asistență externă.
„România nu se află încă într-o criză deschisă, însă semnele de subordonare a politicii monetare sunt clare. Dependenta de acomodarea băncii centrale pentru finanțarea unor deficite fiscale structurale este nesustenabilă.Deficitul bugetar ridicat din 2025 arată limpede că România nu are un plan fiscal credibil. În absența acestuia, ajustarea nu este o opțiune, ci o certitudine. Singura necunoscută rămâne forma: o înăsprire monetară bruscă, cu costuri severe pentru economie, sau, mai târziu, apelul inevitabil la asistență externă. Amânarea reformelor nu înseamnă evitarea problemei, ci doar o notă de plată mai mare”, scrie acesta pe Facebook.
Florin Cîțu este un politician și economist român, cunoscut pentru mandatul său de prim-ministru al României între decembrie 2020 și noiembrie 2021. A fost, de asemenea, ministru al Finanțelor și președinte al Senatului. De profesie economist, cu studii în Statele Unite, Cîțu s-a remarcat prin pozițiile sale ferme privind disciplina fiscală, reformele structurale și integrarea României în piețele financiare internaționale. Activitatea sa politică a fost marcată de susținerea unor politici economice liberale, orientate spre reducerea deficitului bugetar, stimularea investițiilor și consolidarea rolului României pe plan european.
