Grozavi și pricepuți se cred românii
Sursă: Dreamstime
2021. A sosit coronavirusul de pe tainicele meleaguri chinezești și simpla răceală după părerea unor specialiști a început să secere tineri și bătrâni în funcție de preferințe.
Autoritățile au început să introducă unele măsuri de prevenție, dar oamenii au început să se laude că ei nu se tem de ceea ce nu există și fiecare se crede un fel de medic pentru că paginile de pe net oferă unele informații sanitare. Masca de protecție a fost definită drept botniță și că este un simbol al oprimării maselor de către cei ce se află la putere.
A început să fie purtată doar în bătaie de joc în barbă sau nasul era lăsat pe dinafară, chiar dacă nările reprezentau principala poartă de intrare a virusului în organism. Nici măcar după aproape doi ani de la apariția primelor cazuri pe meleagurile carpatine nu se folosește corect.
Vaccinul a demonstrat că oamenii sunt lipsiți de gândire personală corectă și că sunt în stare să ia de bună orice iluzie lansată de cineva care se bucură de prestigiu social. România este astăzi un imens laborator de psihologie, dar experimentele sunt scump plătite.
Lecțiile trecutului nu au fost învățate
Marele psiholog Gustave Le Bon a scris undeva că masele nu gândesc și românii vor cu orice preț să demonstreze că teza savantului francez este absolut adevărată și universal valabilă. Istoria demonstrează că nu se învață ceva din lecțiile trecutului și oamenii rămân la aceleași credințe pur eronate. Anul 1913. Situația din Balcani putea să permită clasei politice de la București să demonstreze că dispune de o forță militară reală și serioasă. Bulgaria a fost atacată dinspre nord și n-a putut face față armatelor a patru state. Politicienii timpului au dat dovadă de o rară inteligență și au trimis diviziile fix într-un focar de holeră, boală ce se remarcase în secolul al XIX-lea prin pandemii devastatoare.
Trebuie spus clar că informațiile despre boala ce bântuia prin Balcani erau cunoscute la București, dar mărețele planuri strategice nu se puteau încurca de o chestie invizibilă. Oastea a fost lovită din plin de vibrionul holeric și conducătorii și-au pierdut capul. Chiar dacă Louis Pasteur demonstrase existența și puterea ființelor microscopice de peste o jumătate de veac, cunoștințele medicale erau lipsite de importanță în mentalitatea colectivă românească. Sanitarii nu aveau valoare în armată pentru că nu erau eroi cu arma-n mână. Erau și ei pe acolo, dar aveau un rol secundar. Înfruntarea cu bărbăție a inamicului pe câmpul de luptă reprezenta esența războiului. Ideea de superioritate era răspândită universal printre militari și cei din cavalerie îi priveau cu dispreț pe infanteriștii ce se târau prin noroaie. Nici geniștii chemați să deschidă drumul trupelor nu se bucurau de mai mult respect.
S-a gândit cineva să facă apel la medicul Ioan Cantacuzino, specialist în microbiologie, și acesta a sosit cu serul, vaccinul, salvator. Totuși, munca i-a fost încetinită de un fapt banal: avea doar gradul de locotenent. Ofițerii nu prea aveau chef să se supună unui inferior nici măcar atunci când moartea bătea la ușă sau rânjea din orice cană cu apă. Au fost discuții dure cu medicii militari ce aveau gradul de colonel, aceștia fiind buni chirurgi și puțin cunoscători într-un domeniu de vârf al cercetării biologice. Situația disperată și ordinele venite de sus au dus la supunere în fața seringilor cu ser antiholeric, dar s-a pierdut timp prețios și boala a luat multe vieți. Vaccinul a salvat atunci România!
Este interesant că peste ani oamenii au avut un comportament similar celui din 1913, n-au considerat că este periculos un virus care nu se vede și n-au luat în seamă sfaturile medicilor indiferent de gradul acestora. Românul de astăzi pare cel mai deștept și mai priceput om în toate domeniile. Doctorii sunt buni numai atunci când virusul își arată puterea mortală, dar pentru mulți viteji este deja prea târziu. S-a trecut astăzi de 50.000 de victime, dar orbirea intelectuală persistă. Oare câți morți sunt necesari pentru a înțelege că nu este de glumit cu asasinul invizibil?
Oare a progresat omul în ultimul secol? Românul de astăzi nu poartă corect masca precum a făcut acel colonel când a băut apa infestată. Dacă nu se respectă regulile sanitare, moartea o să secere în continuare familii întregi. Virusul asiatic a demonstrat și că nu există dragoste pentru cei apropiați, lipsirea de tratamentul preventiv fiind fatală pentru rudele cu comorbidități.
Totul a început la 17 ani când am început facultatea de Psihosociologie. Mi-am dorit întotdeauna să le ofer celor din jur o claritate mai mare a lucrurilor care îi înconjoară, însă odată cu finalizarea studiilor mi-am dat seama că nu mă pot adresa unui număr atât de mare de persoane. Tocmai din acest motiv, am început programul de masterat din cadrul Facultății de Jurnalism, specializarea Managementul Instituțiilor Mass-media, loc unde am învățat cum să mă adresez unui număr mai mare de persoane și totodată cum să mă fac și auzită. Primul meu job a fost în cadrul publicației România Liberă, unde am lucrat în perioada programului de master timp de doi ani de zile. Aici m-am putut dezvolta, am putut scrie articole psihologice și nu numai. A fost ce mi-am dorit până la un momendat. A urmat apoi agenția de presă PS NEWS, iar în final am ajuns la Capital, un loc unde, spre deosebire de celelalte publicații pot fi abordate mai multe subiecte, de la mondene, lifestyle, până la politică și economică, lucru care mi-a lărgit orizonturile. Mă consider o persoană activă și dornică de noutate. Una dintre cele mai mari pasiuni ale mele este Kiteboarding-ul, un sport care antrenează atât psihicul cât și fizicul, un sport care mă ajută să creez să mă inspir și de asemenea, îmi dă vibrația pozitivă de care am nevoie. Pe lângă sporturile acvatice, am o pasiune și pentru domeniul auto, motiv pentru care, cele mai multe vacanțe din copilărie le-am petrecut în atelierul tatălui meu, învățând și ajutându-l cu tot ce avea nevoie. Viața însă, mi-a pregătit alte surprize plăcute.
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.





