Goldman Sachs pune ochii pe o afacere de 28 de miliarde de dolari. Ce companie cumpără gigantul financiar

Goldman Sachs pregătește achiziția administratorului de fonduri Neos Investments, într-o tranzacție care poate ajunge la 2,25 miliarde de dolari. Neos a atras 28 de miliarde de dolari în numai patru ani prin două fonduri de investiții care oferă venituri periodice și avantaje fiscale importante. Strategiile utilizate de companie provoacă însă dezbateri în industria financiară, în condițiile în care autoritățile americane analizează tot mai atent metodele prin care fondurile reduc impozitele plătite de investitori.

Goldman Sachs plătește până la 2,25 miliarde de dolari pentru Neos Investments

Goldman Sachs a anunțat în august că va cumpăra Neos Investments, un administrator specializat în fonduri tranzacționate la bursă, cunoscute sub denumirea de ETF-uri. Valoarea tranzacției poate ajunge la 2,25 miliarde de dolari, potrivit informațiilor Bloomberg.

Neos s-a remarcat prin dezvoltarea unor produse financiare asemănătoare fondurilor populare administrate de JPMorgan Chase, dar cu un tratament fiscal diferit.

Aceste fonduri combină investițiile în acțiuni sau indici bursieri, precum S&P 500, cu strategii bazate pe vânzarea de opțiuni financiare. Scopul este obținerea unor venituri care să poată fi distribuite periodic investitorilor.

Diferența importantă apare în momentul impozitării acestor distribuții.

În cazul unor produse JPMorgan, o mare parte a sumelor primite de investitori este impozitată ca venit obișnuit. Pentru contribuabilii americani cu cele mai mari venituri, cota poate ajunge la 37%.

În schimb, structura utilizată de Neos permite ca o mare parte a distribuțiilor să nu fie impozitată imediat. Atunci când impozitul devine datorat, acesta poate fi calculat la o cotă mai redusă.

Avantajul a atras în special investitorii americani care dețin sume importante în conturi de investiții supuse impozitării.

Cele două fonduri principale ale Neos au acumulat împreună active de 28 de miliarde de dolari în patru ani.

Cum reușesc fondurile Neos să amâne plata impozitelor

Unul dintre mecanismele folosite de Neos este cunoscut drept „return of capital” (ROC), adică returnarea capitalului.

În mod obișnuit, atunci când un fond distribuie investitorilor bani proveniți din profituri sau dividende, aceste sume pot genera obligații fiscale. În cazul mecanismului ROC, o parte a distribuției este tratată fiscal ca o restituire a banilor investiți inițial, nu ca un venit obișnuit.

Prin urmare, suma respectivă nu este, în general, impozitată în momentul încasării. În schimb, ea reduce valoarea fiscală de achiziție a investiției, ceea ce poate determina un impozit mai mare atunci când investitorul își vinde ulterior participația.

Dacă această valoare fiscală ajunge la zero, distribuțiile ulterioare devin impozabile imediat, dar pot beneficia de tratamentul aplicabil câștigurilor de capital pe termen lung, pentru care cota federală maximă menționată este de 20%.

Cu cât proporția distribuțiilor încadrate ca ROC este mai mare, cu atât avantajul fiscal imediat poate fi mai important.

Fondurile încearcă să obțină acest rezultat prin reducerea câștigurilor de capital realizate, inclusiv prin amânarea marcării profiturilor sau utilizarea pierderilor pentru compensarea câștigurilor.

Fondurile Neos au ajuns să concureze cu produsele populare ale JPMorgan

Dezvoltarea acestei categorii de produse a fost impulsionată de succesul fondului JPMorgan Equity Premium Income ETF, cunoscut sub simbolul JEPI. Acesta administrează active de aproximativ 46 de miliarde de dolari și este al doilea cel mai mare ETF administrat activ din lume.

JEPI utilizează o strategie de tip „covered call”, care presupune investiții în acțiuni și vânzarea unor opțiuni pentru obținerea unor prime.

Primele încasate permit efectuarea unor plăți periodice către investitori. În schimb, aceștia renunță la o parte din potențialul de creștere al investițiilor în acțiuni.

Succesul fondului JPMorgan a determinat apariția unor produse concurente.

În 2022, Neos a lansat S&P 500 High Income ETF, cu simbolul SPYI, iar doi ani mai târziu a introdus Nasdaq 100 High Income ETF, cunoscut drept QQQI.

Ambele produse urmăresc să combine distribuțiile periodice cu un tratament fiscal avantajos.

JPMorgan a reacționat prin lansarea, în martie, a două fonduri proprii cu strategii de optimizare fiscală, ROCY și ROCQ.

Acestea au atras împreună aproximativ 1,5 miliarde de dolari. În cazul celor mai recente distribuții, proporția estimată a sumelor încadrate ca returnare de capital a fost de cel puțin 90%, însă cifrele definitive urmează să fie stabilite la sfârșitul anului.

Specialiștii contestă modul în care sunt interpretate regulile fiscale

Avantajele fiscale obținute de Neos au atras atenția unor specialiști în fiscalitate și a unor administratori de fonduri concurente.

Mai mulți profesioniști din industrie au declarat pentru Bloomberg, sub protecția anonimatului, că le este dificil să împace rezultatele fiscale ale Neos cu propria interpretare a legislației americane.

Una dintre principalele controverse privește așa-numita regulă „straddle”.

Aceasta se aplică, în anumite condiții, atunci când un investitor deține poziții financiare care se compensează reciproc, de exemplu prin expuneri în direcții opuse asupra acelorași active.

Regula limitează posibilitatea utilizării pierderilor dintr-o poziție pentru reducerea câștigurilor din alte investiții. De asemenea, poate împiedica aplicarea tratamentului fiscal favorabil pentru anumite dividende.

Reglementarea a fost introdusă la începutul anilor 1980, pentru a împiedica investitorii să utilizeze simultan poziții opuse asupra aceluiași activ în scopul reducerii artificiale a impozitelor.

În practică, administratorii de fonduri interpretează diferit condițiile în care această regulă devine aplicabilă.

Unele companii, printre care JPMorgan, BlackRock și Morgan Stanley, evită reproducerea aproape integrală a indicelui bursier urmărit. În industrie este utilizat frecvent un prag de suprapunere de aproximativ 70%.

În schimb, fondurile SPYI și QQQI ale Neos dețin aproape toate acțiunile din indicii pe care îi urmăresc și vând în același timp opțiuni asupra acelor indici.

Această combinație ridică întrebări privind aplicarea regulii fiscale.

Un profesor de drept fiscal pune sub semnul întrebării tratamentul dividendelor

Fondatorii Neos au declarat în mai multe podcasturi de investiții că fondurile utilizează pierderile generate de pozițiile în opțiuni pentru optimizarea fiscală. În același timp, fondurile clasifică toate dividendele drept dividende eligibile pentru un tratament fiscal favorabil.

Jeffrey Colon, profesor de drept la Universitatea Fordham, consideră că această abordare ridică semne de întrebare.

„Nu este clar cum tratează Neos toate dividendele sale ca dividende calificate, având în vedere că pozițiile în acțiuni și opțiunile SPX sunt în mod evident poziții care se compensează”, a declarat acesta.

O dificultate importantă ține de formularea legislației. Codul fiscal american definește situația relevantă prin existența unei poziții care reduce substanțial riscul de pierdere al contribuabilului, fără să stabilească precis ce înseamnă această reducere.

Andie Kramer, specialistă în fiscalitatea produselor financiare, a explicat că această formulare lasă loc interpretărilor.

Thomas Brennan, profesor la Facultatea de Drept a Universității Harvard, a arătat că situația este mai complicată atunci când sunt utilizate opțiuni financiare, deoarece vânzarea unei opțiuni nu echivalează neapărat cu adoptarea unei poziții complet opuse față de indicele bursier.

Fondurile Neos utilizează, de regulă, opțiuni cu scadențe de aproximativ șapte săptămâni, pe care le reînnoiesc lunar. Acestea nu acoperă integral portofoliile de acțiuni, iar în anumite situații fondurile cumpără și opțiuni pentru a participa la eventuale creșteri ale pieței.

Diferențe uriașe între fonduri care folosesc strategii asemănătoare

Comparația cu alte fonduri evidențiază diferențele dintre metodele de aplicare a regulilor fiscale.

Global X Management administrează, de asemenea, ETF-uri care reproduc integral indicii bursieri și utilizează strategii de vânzare a opțiunilor.

Compania aplică însă un regim fiscal special pentru pozițiile financiare care se compensează.

În ultimul exercițiu financiar, doar 2,6% din distribuțiile fondului Global X S&P 500 Covered Call ETF, cunoscut sub simbolul XYLD, au fost clasificate drept returnare de capital.

În cazul fondului SPYI administrat de Neos, proporția a fost de 94%.

Chiar și Goldman Sachs aplică o interpretare diferită pentru două dintre propriile fonduri, GPIX și GPIQ.

Compania consideră că acestea intră sub incidența regulii „straddle”, deoarece urmăresc îndeaproape indicii bursieri și vând opțiuni asupra unor ETF-uri care îi reproduc.

Cele două fonduri administrau împreună active de 12 miliarde de dolari, iar pierderile a căror recunoaștere fiscală a fost amânată în baza acestei reguli totalizau 135 de milioane de dolari la sfârșitul anului trecut.

Brent Sullivan, autorul publicației Tax Alpha Insider, a explicat că fondurile care utilizează strategii similare aplică reguli contabile și fiscale diferite.

Potrivit acestuia, aceste diferențe arată că industria nu a ajuns la un consens privind interpretarea legislației.

O altă controversă privește câștigurile realizate prin mecanismul specific ETF-urilor

Un al doilea aspect analizat de specialiști privește modul în care sunt tratate fiscal câștigurile realizate prin mecanismul de creare și răscumpărare a unităților ETF.

Acest mecanism permite fondurilor să transfere active financiare în natură, fără să fie necesară vânzarea lor obișnuită pe piață.

În anumite condiții, transferurile pot avea loc fără declanșarea imediată a impozitului pe câștigurile de capital.

Întrebarea este dacă aceste câștiguri trebuie incluse în calculul sumelor distribuite investitorilor sub forma returnării de capital.

De exemplu, dacă un fond realizează un câștig de trei dolari prin mecanismul de răscumpărare și distribuie zece dolari investitorilor, există interpretări diferite privind suma care poate fi clasificată drept ROC.

Diferența poate influența semnificativ impozitele datorate de investitori.

În cele șase luni încheiate la sfârșitul anului 2025, fondul QQQI a realizat câștiguri de 164 de milioane de dolari prin acest mecanism, iar SPYI a înregistrat 90,6 milioane de dolari.

În aceeași perioadă, distribuțiile încadrate ca returnare de capital au totalizat 412 milioane de dolari pentru QQQI și 361 de milioane de dolari pentru SPYI.

Autoritățile americane analizează metodele prin care ETF-urile reduc impozitele

Popularitatea strategiilor de optimizare fiscală a atras atenția Departamentului Trezoreriei din Statele Unite.

Autoritățile au emis luna trecută o decizie destinată limitării unei metode utilizate de ETF-uri pentru amânarea impozitului pe câștigurile de capital.

De asemenea, Serviciul Fiscal american (IRS) a publicat, la 28 septembrie, o notificare privind posibilitatea unor noi măsuri împotriva altor strategii fiscale.

Documentul se referă la metode care ar putea produce rezultate fiscale incompatibile cu scopul și aplicarea corectă a legislației federale.

Printre practicile menționate se află și utilizarea mecanismului de transfer în natură al ETF-urilor pentru evitarea distribuirii unor venituri impozabile în regimul obișnuit.

Fondurile care obțin venituri din instrumente derivate nu reprezintă în mod specific ținta principală a măsurilor anunțate, însă unele dintre practicile analizate prezintă caracteristici întâlnite și la produsele Neos.

Neos și Goldman Sachs își apără strategiile de investiții

Un purtător de cuvânt al Neos a declarat pentru Bloomberg că nu există o singură metodă utilizată de toate fondurile care generează venituri prin instrumente derivate.

„Fondurile care generează venituri din instrumente derivate utilizează strategii specializate care diferă semnificativ. Nu există o practică uniformă în întreaga categorie”, a transmis reprezentantul companiei.

Acesta a precizat că Neos își evaluează permanent abordarea și colaborează cu consultanți independenți pentru a urmări interesele investitorilor.

Goldman Sachs a subliniat, la rândul său, diversitatea practicilor utilizate în această categorie de produse.

„Procesul nostru de investiții este orientat către obținerea celor mai bune rezultate pentru clienții noștri și este ghidat de politicile noastre”, a transmis un reprezentant al grupului.

Compania a precizat că, în parteneriat cu Neos, va continua să urmărească obținerea unor rezultate solide pentru investitorii fondurilor.

Potrivit datelor Morningstar, fondul SPYI are un indicator al costului fiscal pe un an de 0,20%, comparativ cu 0,29% pentru VOO, cel mai mare ETF care urmărește indicele S&P 500.

Indicatorul măsoară cât din randamentul anualizat al unui fond este diminuat de impozitele plătite de investitori pentru distribuțiile primite.

Jeff McClean, cofondator al Solidarity Wealth și fost avocat specializat în fiscalitate, consideră că dezvoltarea noilor produse financiare a depășit în mod repetat ritmul în care autoritățile fiscale actualizează regulile.

Potrivit acestuia, companiile care creează structuri financiare aflate în zone insuficient clarificate ale legislației pot beneficia de o perioadă de cinci până la zece ani înainte ca autoritățile să modifice reglementările.