EXCLUSIV. Reforma administrativă va schimba mult România. Adrian Toni Neacșu explică de ce populația reală trebuie să conteze la împărțirea banilor publici

Reforma administrației publice pregătită de Guvern readuce în discuție comasarea comunelor mici, reorganizarea unităților administrativ-teritoriale și posibilitatea reducerii numărului de județe. Dincolo de modificările administrative, una dintre cele mai importante probleme este stabilirea populației reale a localităților.

În prezent, distribuirea banilor de la bugetul central se face în funcție de populația după domiciliu, nu de numărul persoanelor care locuiesc efectiv în fiecare localitate. Subiectul a fost analizat în cadrul podcastului „Picătura de business”, difuzat joi, 12 noiembrie. Radu Preda l-a avut ca invitat pe Adrian Toni Neacșu, avocat în cadrul Sovereign Institute for Liberty & Justice.

Discuția a vizat inclusiv reprezentarea politică, reducerea numărului de parlamentari, distribuirea fondurilor publice către primării și temerile românilor care locuiesc în străinătate, dar au domiciliul în continuare în localitățile din România.

Reforma administrativă trebuie să țină cont de populația care locuiește efectiv în localități, atrage atenția Adrian Toni Neacșu

Una dintre problemele ridicate în discuție a fost modul în care ar trebui stabilită reprezentarea parlamentară în cazul aplicării referendumului privind reducerea numărului de parlamentari la 300. Radu Preda a atras atenția că o asemenea redistribuire trebuie realizată pornind de la cifre demografice corecte, care să reflecte populația rezidentă, nu doar persoanele care au domiciliul oficial într-o anumită localitate.

În acest context, jurnalistul a adus în discuție și temerile românilor plecați în străinătate, care s-ar putea considera dezavantajați dacă populația după domiciliu nu ar mai fi principalul criteriu de evidență.

Radu Preda: Am vorbit de Parlament și că, în mod evident, reforma ar duce la o scădere a numelui de parlamentari și chiar dacă va fi să pună în aplicare rezultatele acelui referendum, de ce nu mai știm acum câți ani în urmă.

Acel rezultat trebuie aplicat pe niște cifre corecte, pentru că redistribuirea celor numai 300 de locuri ar trebui făcută ținându-se cont de această realitate, dar presupunând că toată lumea va fi de acord cu acest principiu, că trebuie să luăm în calcul populația care locuiește efectiv aici și nu populația domiciliată.

Adrian Toni Neacșu a explicat că o parte dintre români se tem că schimbarea criteriului de evidență a populației le-ar putea afecta drepturile individuale. Una dintre principalele preocupări este legată de dreptul de vot și de posibilitatea ca persoanele plecate din țară să nu mai figureze pe listele electorale din localitățile în care au domiciliul.

Avocatul a precizat însă că reforma administrativă și folosirea unor date demografice reale nu ar trebui să conducă la pierderea drepturilor cetățenilor. El a amintit și schimbările recente privind eliberarea cărților de identitate pentru românii cu domiciliul în străinătate.

Adrian Toni Neacșu: Pentru că oamenii au frica că în momentul în care nu-i mai numeri într-un fel în localitatea din țară din care ei provin, își pierd anumite drepturi. De aici pleacă totul. În primul rând, există o temere mare cu privire la dreptul de vot. Adică, dom’le, ce faci? Mă scoți din listele de acolo și mă lași? Sunt și eu cetățean, am dreptul să votez.

După aceea, sigur că mai sunt niște drepturi pe care ei cred că le pierd la nivel individual. Adică una e să ai buletin de România, să ai carte de identitate de România cu domiciliu acolo trecut în România și alta este să ai cu… știți că se dau acum în ultima vreme, au început de un an de zile, se dau și cărți de identitate cu domiciliu în străinătate, fără absolut nicio problemă. Dar până acum un an de zile, de exemplu, nu se putea.

Eu temerile oamenilor le înțeleg. Doar că, încă o dată, noi nu vorbim de așa ceva. Această reformă, dacă se face pe baza unor cifre reale, nu afectează absolut pe nimeni. Dimpotrivă, o să aflăm, de exemplu, că foarte mulți bani vin în mod artificial la anumite comune, pentru că foarte puține comune din România reușesc să se autofinanțeze din impozite plătite local de cei care au acolo proprietăți. Foarte puține. mai mult de jumătate din UAT-urile din România depind din ceea ce le vine din bugetul central.

Această distribuire a fondurilor se face prin raportare la numărul populației pe care o ai. Una e ca acei bani să se reflecte într-o populație reală și alta e să se reflecte într-o populație falsă. Când e populația falsă, poate să fie o populație diminuată față de cea reală, ceea ce înseamnă că efectiv oamenii ăia primesc mai puțin bani decât ar avea dreptul, potrivit legii, sau dimpotrivă, poate să fie invers, să primească mult mai mulți bani decât ar trebui să primească dacă s-ar raporta. la numărul real al locuitorilor de acolo.

Primăriile primesc bani de la bugetul central în funcție de populația după domiciliu

O altă problemă discutată în podcast este modul în care Ministerul Finanțelor stabilește sumele care ajung la autoritățile locale. În condițiile în care multe comune nu reușesc să își acopere cheltuielile din veniturile proprii, transferurile de la bugetul central reprezintă o sursă importantă de finanțare.

Radu Preda a întrebat care sunt indicatorii utilizați în prezent pentru împărțirea cotelor defalcate și dacă autoritățile iau în calcul populația rezidentă sau populația după domiciliu.

Adrian Toni Neacșu a precizat că, în prezent, repartizarea se realizează folosind populația după domiciliu. Populația rezidentă este utilizată doar în anumite situații punctuale, ceea ce înseamnă că diferențele dintre evidențele oficiale și realitatea din teren nu sunt reflectate în mod obișnuit în calculele autorităților.

Radu Preda: Acum, cum se face repartiția banilor? Pe ce populație se bazează? Ce indicatorii iau în calcul cei de la Finanțe când fac împărțirea asta a cotelor defalcate?

Adrian Toni Neacșu: În momentul de față, totul se face pe populația după domiciliu. Nu există populația asta rezidentă decât în anumite chestiuni foarte punctuale.

Radu Preda a amintit că au existat tentative de schimbare a acestui sistem, însă demersurile nu au avut succes. Potrivit acestuia, primarii au susținut menținerea criteriului populației după domiciliu, deoarece trecerea la populația rezidentă ar fi putut determina diminuarea sumelor primite de unele administrații locale.

Gazda podcastului a făcut și o distincție între județul Ilfov și restul țării, explicând că, în multe localități, situația demografică reală este diferită de cea reflectată în evidențele oficiale.

Radu Preda: În afară de Ilfov, care este un caz aparte și poate Bucureștiul, în rest cred că în toate celelalte județe și eventual localități, situația este pe dos. Știu că a fost o tentativă de a îndrepta lucrul ăsta, care a eșuat pentru că au venit primarii, care au o asociație puternică și care au spus: Nu, rămânem pe cetățenii domiciliați. Pentru că, în mod evident, dacă ar fi trebuit să li se dea bani în funcție de numărul de locuitori care, efectiv, sunt acolo, sumele ar fi fost mai mici.

Diferențele dintre populația reală și cea din acte duc la o distribuire inechitabilă a banilor

Adrian Toni Neacșu a arătat că problema nu se limitează la județul Ilfov sau la localitățile din apropierea marilor orașe. Există și centre urbane sau comune care au atras un număr suplimentar de locuitori, dar și localități care s-au depopulat puternic, fără ca aceste schimbări să fie reflectate corespunzător în evidențele după domiciliu.

Avocatul a dat ca exemplu situația unor localități din Moldova, unde diferențele dintre datele recensământului și numărul persoanelor înregistrate anual cu domiciliul acolo pot ajunge chiar la 50%.

În continuare, discuția a vizat consecințele pe care le poate avea distribuirea incorectă a fondurilor asupra altor comunități. Radu Preda a subliniat că alocarea unor sume mai mari într-o anumită localitate înseamnă, în mod implicit, că alte administrații ar putea primi mai puțini bani decât ar avea nevoie.

Adrian Toni Neacșu: La unii mai mici, dar repet, la alții mai mari și nu e numai Ilfovul, să știți, mai sunt centre din acestea care au reușit să atragă locuitori suplimentari, după cum sunt unele care, din păcate, practic s-au depopulat. Aici, în Moldova, lângă mine, sunt foarte multe astfel de localități. Dacă vă uitați pe cifrele de la recensământ cu ceea ce ne comunică anual, fiind persoane acolo după domiciliu, diferențele sunt imense, adică și la jumătate.

Erorile acestea din date sunt imense, sigur că la nivel național asta se reflectă într-o cheltuire total, total incorectă a sumelor publice, pe de-o parte, și mai ales într-o distribuire inechitabilă a lor. Asta ne afectează pe fiecare, să știți.

Radu Preda: Dacă dai într-un loc mai mult, e clar că în altă parte…

Adrian Toni Neacșu a completat ideea, explicând că banii alocați în plus unor localități pot proveni din fondurile care ar fi trebuit să ajungă la comunități cu nevoi mai mari și cu un număr real de locuitori care justifică finanțarea.

Avocatul a amintit și exemplul comunei Florești, despre care a spus că este mai mare decât jumătate dintre orașele care ar putea dispărea în urma reformei administrative.

Adrian Toni Neacșu: Iei de undeva. Și s-ar putea să iei de la cineva care chiar avea nevoie de ei și care chiar avea dreptul la ei. Situația Ilfovului, într-adevăr, e una specială, că asta este… Dar mai avem foarte multe. Avem, de exemplu, o comună care e mai mare decât, jumătate din orașele astea care acum urmează să se desființeze dacă se merge până la capăt. Știm foarte bine Floreștiul și așa mai departe.

E o diferență enormă între ce se întâmplă efectiv în realitatea fizică și ce se întâmplă pe hârtie. Nu putem merge până la nesfârșit să ne tot prefacem că nu vedem această diferență, mai ales și cred că ăsta e argumentul cel mai important, mai ales că peste doi ani nu vom mai putea face asta.