Germania va renunța treptat la energia nucleară. Ultimele centrale nucleare vor fi deconectate în aprilie 2023
Germania intenționează să renunțe treptat la energia nucleară la jumătatea lunii aprilie 2023, a declarat miercuri, la Berlin, ministrul Economiei Rober Habeck, de la Verzi, adăugând că Olaf Scholz a luat o decizie finală în acest sens, scrie portalul de știri al cotidianului „Die Welt”.
Deconectarea ultimelor reactoare aflate în funcțiune era programată pentru luna decembrie, însă dificultățile legate de aprovizionare și dependența Germaniei de gazul rusesc au determinat o amânare. Aceasta a fost decisă în urmă cu o lună printr-o lege impulsionată în parlament de către cancelarul german Olaf Scholz, cu toate că partenerii de coaliție nu au fost de acord cu aceasta.
Trei reactoare nucleare trebuiau să fie deconectate până pe 31 decembrie
O foaie de parcurs stabilită în anul 2011 arăta că reactoarele nucleare Isar 2 şi Neckarwestheim 2, din sudul țării, dar și Emsland, din vestul țării, ar ti trebuit să fie deconectate până la finalul acestui an. Totuși, doar în prima jumătate a anului 2022, aceste trei reactoare au generat 6 procente din energia consumată în Germania.
Calendarul renunțării la energia nucleară a fost anunțat inițial în urmă cu 22 de ani, atunci când a fost prezentat de către cancelarul de la acea vreme, Gerhard Schroeder. El era atunci susținut de Verzi. Ulterior, calendarul a fost confirmat și de către fostul cancelar Angela Merkel, după catastrofa care a avut loc la centrala japoneze Fukushima.
UE are nevoie de alternative la energia rusească
Europa se străduiește să găsească alternative la energia rusească pe fondul războiului din Ucraina. În condițiile în care consumatorii se confruntă cu cele mai mari prețuri la energie înregistrate vreodată și cu posibile raționalizări de gaz sau pene de curent în această iarnă, există temeri că anul viitor va fi o criză și mai gravă.
Țările Uniunii Europene (UE) caută o serie de înlocuitori, dar unii dintre aceștia au dezavantaje de mediu, în timp ce pentru alții ar putea dura ani de zile până la punerea în funcțiune. Iată patru modalități prin care țările UE își reduc dependența de Rusia.
Într-un efort de a limita utilizarea gazelor naturale, unele țări europene ard mai mult cărbune în această iarnă, încetinind acordurile anterioare de eliminare treptată a acestuia. Cărbunele este cea mai murdară sursă de energie, fiind responsabil pentru aproximativ 40% din emisiile globale de gaze cu efect de seră provenite din utilizarea combustibililor fosili. Cu toate acestea, el rămâne disponibil pe scară largă și poate fi utilizat imediat în centralele electrice existente.
Germania, care a promis că nu va mai folosi cărbune până în 2030, își reorientează unele centrale electrice către cărbune. Ministrul Economiei, Robert Habeck, a calificat această măsură drept „amară, dar indispensabilă” pentru obiectivul Berlinului de a pune capăt tuturor importurilor de gaze rusești până la jumătatea anului 2024. De asemenea, Franța a redeschis o centrală pe cărbune închisă recent, Olanda a eliminat plafonul de producție pentru energia pe cărbune, iar multe alte țări din UE se orientează în mod similar către cărbune.
Aproape 40% din gazele naturale din Europa, aproximativ 155 de miliarde de metri cubi (bcm), au provenit anul trecut din Rusia. Având în vedere că locuințele și întreprinderile europene vor fi dependente de gaz cel puțin în următorul deceniu, se caută alte surse.
Energia din Marea Nordului a umplut deja o parte din acest gol. Norvegia a depășit Rusia ca cel mai mare furnizor de gaze prin conducte din Europa după ce a crescut producția la 122 de miliarde de metri cubi în acest an, o creștere de 8% față de 2021, și a deschis o nouă conductă către Polonia în octombrie. Danemarca, Țările de Jos și Regatul Unit (UK) stimulează, de asemenea, producția și dau undă verde unor noi proiecte de gaze, deși multe dintre acestea vor avea nevoie de ani de zile pentru a fi puse în funcțiune. Analiștii spun că există un plafon pentru această strategie, deoarece rezervele din Marea Nordului se epuizează.
O altă cale este gazul natural lichefiat (GNL)
Statele Unite au declarat că își vor crește exporturile de GNL către UE de la 15 miliarde de metri cubi în acest an la 50 de miliarde de metri cubi pe an până în 2030, adică aproximativ o treime din aprovizionarea cu gaze naturale asigurată anterior de Rusia. Cererea crescută a declanșat, de asemenea, o „goană după gaz” din partea țărilor africane cu rezerve semnificative, precum Egiptul și Nigeria. Producția de gaze din estul Mediteranei este, de asemenea, în curs de extindere. Dar există dificultăți: mai mult GNL, care este transportat pe mare, va necesita noi terminale de import de coastă și conducte de distribuție. Construcția unor astfel de instalații durează, în general, doi-trei ani.
Între timp, UE a accelerat unele proiecte de gazoducte, inclusiv un acord cu Azerbaidjanul care vizează dublarea exporturilor actuale de gaze naturale de opt miliarde de metri cubi pe an ale acestei țări. Însă alte planuri de accelerare a construcției de conducte s-au confruntat cu contestații juridice din partea grupurilor de protecție a mediului. Apărătorii mediului se tem că investițiile în noi infrastructuri de gaze naturale vor descuraja trecerea la sursele de energie regenerabile.
