Nicolae Bănicioiu, fost ministru al Sănătății, achitat definitiv de Înalta Curte
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a decis luni, 13 octombrie, achitarea fostului ministru Nicolae Bănicioiu pentru trafic de influenţă şi ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse în cazul acestuia, respectiv să nu îi mai fie confiscată suma de 1,3 milioane de lei.
Decizia instanţei este definitivă. Magistraţii au transmis că ambele complete de judecată au constat că nu sunt întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii penale şi subliniază că nu este necesară doar formularea unei acuzaţii penale ci este necesară probarea acesteia.
”Indiferent de presiunea şi emoţia publică creată de formularea acuzaţiei, instanţele judecătoreşti nu pot să acţionează decât în limitele legii ca o garanţie a statutului de drept”, au transmis magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
”Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând: (…) achită pe inculpatul Bănicioiu Nicolae pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi a art.5 din Codul penal”, se arată în minuta instanţei.
De asemenea, ÎCCJ a decis achitarea Alexandrei Cătălina Furtună, pentru complicitate la trafic de influenţă.
Iată și mesajul transmis ulterior de Biroul de Informare și Relații Publice din cadrul ÎCCJ, în legătură cu decizia din acest caz.
„În concluzie din analiza acestei spețe, raportat și la dezbaterile publice:
Rezultă astfel că pe parcursul dosarului ambele complete de judecată au constat că nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii penale, nici unul dintre judecători neoptând pentru soluție de condamnare.
Din analiza acestei spețe se desprinde cu claritate faptul că nu este necesară doar formularea unei acuzații penale ci este necesară probarea acesteia în condițiile unei justiții înfăptuite în condițiile unui stat de drept.
Nimeni nu poate să fie condamnat dacă nu sunt probe concludente care să confirme vinovăția. Trimiterea în judecată fără probe suficiente afectează încrederea în justiție, fie încrederea în parchete fie în instanțele judecătorești, mai cu seamă în cazurile care suscită interes mediatic.
Este important ca urmărirea penală să fie făcută cu diligență, în condiții de deplină legalitate cu respectarea tuturor normelor procesuale și de maniera a asigura standardele statului de drept.
Indiferent de presiunea și emoția publică creată de formularea acuzației, instanțele judecătorești nu pot să acționează decât în limitele legii ca o garanție a statutului de drept. Tocmai aceste elemente diferențiază sistemele judiciare din societățile democratice consolidate și anume garanția procesului echitabil.
Pentru că în cazul multor cetățeni ce fac obiectul acuzațiilor penale comunicate și promovate public, s-a creat deja percepția publică vinovăției, iar ulterior situația juridică obiectivă nu a confirmat o soluție de condamnare, ori a infirmat o asemenea soluție, se impune diligență din partea organelor judiciare și ale mass-media pentru a întării garanția prezumției de nevinovăție, menționându-se că adevărul juridic îl stabilește numai instanța de judecată și numai în limita legii.
Deși sunt unii formatori de opinie care s-au arătat nemulțumiți de soluțiile pronunțate în căile de atac comparându-le cu soluțiile inițiale sau cu acuzațiile acuzării, pentru informarea corectă a opiniei publice reamintim faptul că instanțele de control au ultimul cuvânt în ce privește stabilirea adevărului juridic. De altfel acesta este si considerentul pentru care legiuitorul a stabilit existența căilor de atac, atât ordinare cât și extraordinare. Rolul judecătorului nu este acela de a da satisfacție emoțiilor din jurul unui caz mediatizat, ci de a stabili adevărul juridic raportat strict la lege, iar Instanța supremă aplică cu strictețe aceste obligații profesionale.
În România se aplică standardele statului de drept, justiția înfăptuindu-se în baza legii și nu ca justiție populară. Judecătorii instanțelor naționale sunt garanții statului de drept privind asigurarea procesului echitabil, cu respectarea legii, a deciziilor Curții Constituționale și a deciziilor obligatorii în unificarea practicii judiciare.”
Istoricul acestui caz
Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie au dispus trimiterea în judecată, în 2021, în stare de libertate, a lui Nicolae Bănicioiu, la data faptelor ministru al Tineretului şi Sporturilor, respectiv ministru al Sănătăţii, pentru trafic de influenţă şi luare de mită, şi a unei persoane fizice, pentru complicitate la trafic de influenţă şi complicitate la luare de mită.
DNA arăta, în rechizitoriu, că, în perioada 21 decembrie 2012 – 7 aprilie 2015, când ocupa funcţia de ministru al Tineretului şi Sporturilor, respectiv în legătură cu această calitate după ce nu a mai ocupat acea funcţie, Bănicioiu ar fi acceptat promisiunea a doi oameni de afaceri (martori în dosar) şi ulterior ar fi primit în numerar, de la unul din cei doi oameni de afaceri, suma totală de 1.292.122 lei reprezentând dividende aferente anului 2013 distribuite de două societăţi comerciale care comercializau bunuri către spitale publice/institute.
Procurorii susţin că, în schimb, Bănicioiu ar fi promis că îşi va exercita influenţa asupra ministrului Sănătăţii de la acea vreme, astfel încât să îl determine să îndeplinească sau să nu îndeplinească acte ce intrau în îndatoririle acestuia de serviciu, adică menţinerea în funcţia de manager/prelungire interimat/nerevocarea din funcţia de manager a persoanelor din conducerea a 5 spitale publice/institute din municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, cu care firmele controlate de oamenii de afaceri derulau relaţii comerciale profitabile, sau numirea pe funcţia de manager a acelor spitale publice/institute a unor persoane apropiate oamenilor de afaceri.
