Una dintre formele de asociere ale micilor fermieri finanțate din fonduri europene este „Înfiin­țarea grupurilor de producători“, măsură cuprinsă în Programul Național de Dezvoltare Rurală (Măsura nr. 142), pentru care României i-au fost alocate 25 milioane euro. Finanțarea se acordă în tranșe anuale, pe o perioadă de cinci ani, în funcție de valoarea producției comercializate, și poate ajunge până la 390.000 de euro.  De notat că aceste fonduri sunt nerambursabile în proporție de 100%.  Condiția este ca grupul să aibă cel puțin cinci membri, să fie înregistrat ca persoană juridică și să fie recunoscut de MADR. Se pot asocia producători agricoli din toate sectoarele – cultură vegetală, viticultură, horticultură, creșterea animalelor etc. Avantajele intrării într-o astfel de asociere sunt importante: reducerea costurilor de producție, accesul la tehnologie, creșterea competitivității etc.
Teama de fiscalizare
Din păcate, acest program generos s-a dovedit a fi un eșec: până la 1 iulie a.c, au fost încheiate doar 34 de contracte de asociere, în valoare de cinci milioane de euro, din care, plăți efective doar 0,7 milioane euro. Motivele? Potrivit unui studiu efectuat recent de Centrul Român de Politici Europene (CRPE), intitulat chiar așa: „De ce nu este atractivă asocierea?“, principalul motiv pentru care producătorii agricoli refuză această formă de asociere este teama și fuga lor de fiscalizare: „Intrarea într-un grup de producători presupune în primul rând intrarea în economia formalizată, pentru că subvenția e legată de producția vândută, deci dovedibilă prin acte“.