Expoziție fără titlu. A plecat un prieten. Prietenii și colegii s-au reunit și au creat o lume frumoasă în memoria artistului Matei Lăzărescu

O expoziție fără titlu. O expoziție din iubire, din durere, din apreciere. Fiecare lucrare expusă este ca o floare dintr-un buchet imens de flori, toate strânse pentru Matei Lăzărescu, în amintirea și în legătură cu relația dintre fiecare artist care expune și prietenul său.

La plecarea unui om, a unui mare artist se pot spune multe, se pot scrie cărți. În seara zilei de 22 septembrie, la Galeria Romană au fost momente sublime, cu amintiri frumoase, cu lacrimi în colțul ochiului, cu împlinirea că toți cei prezenți și mulți alții au cunoscut un om extraordinar și un artist care a făcut cunoscut geniul artistic românesc și peste hotare, chiar dacă a fost „un exilat”.  15 ani, Matei Lăzărescu a creat peste hotare, dar sufletul său a fost mereu aproape de câmpurile din țara sa, de pridvoarele căsuțelor țăranului român, de liniștea și puterea bisericilor, de lumina filtrată de cerul țării sale.

În fața lucrărilor lui Matei Lăzărescu expuse în această expoziție inima ți se umple de liniștea din pridvorul unei case. Te invită să stai, să privești, să te cunoști pe tine și altfel decât în haosul lumii în care trăiești. Și „focurile” lui, și  râul, și pădurea de mesteceni, chiar dacă, în esență sunt elemente fremătătoare, aici, în lucrările lui Matei Lăzărescu te opresc și îți „cer” să respiri, să gândești, să te liniștești, să descoperi, poate, o altă cale, un alt final…  Așa cum descria chiar artistul felul său de a  lucra: „Mă opresc uneori cu lucrările mult înainte de a fi «gata», nu văd rostul terminărilor, după momentul în care cred că ele pot transmite sensul; mă simt totdeauna atras de alte idei, care se nasc în timpul lucrului; scopul principal nu este acela de a realiza obiecte estetice, ci de a progresa, în mijlocul celorlalţi oameni, înspre un lucru pe care-l numesc «a trăi mai adevărat»: a înţelege adică mai mult şi mai liniştit, a făptui mai corect în raport cu ceea ce e real(…).”  Chiar și „Fragmente de zid” – zidul, o barieră, o limită între oricine se află în fața lui și restul lumii – te invită la a descoperi,  nu te opresc.

Matei Lăzărescu, un poet al penelului, un filosof, un fotograf, un clarvăzător în artă și în restaurare. Un artist complex și complet. Un  om discret, dar aflat mereu în freamătul creației.

„Un om fără de răgaz. Un restaurator fără de arginți”, cum l-a descris prietenul său, artistul Dan Mohanu.

„Până la împlinirea celor 40 de zile va fi această expoziție. Expoziția aceasta este ca o întâlnire de a  spune ceva despre Matei Lăzărescu. O expoziție dăruită lui Matei din toată inima. Un prieten blând, sensibil, liniștit. A avut o plecare discretă, așa cum a și trăit. Matei Lăzărescu, prietenul meu”, cuvinte rostite din inimă, dar cu greu de galeristul Emil Ene.

La pierderea unui prieten, al unui tovarăș de drum, concluzia pictorului Mihai Sârbulescu a exprimat starea de spirit a celor care l-au cunoscut și au lucrat cu Matei Lăzărescu „E frig in lume, e din ce în ce mai frig”.

Matei Lăzărescu: 26.06.1948 – 01.09.2021.

Finisajul expoziției va avea loc sâmbătă, 9 octombrie 2021, la ora 15:00.

Bd. Lascăr Catargiu, nr 1, sector 1, București (Piața Romană).

Expoziția este deschisă în perioada 22 septembrie – 10 octombrie 2021.

Program galerie: luni-vineri: 10:00-18:00, sâmbătă: 10:00-15:00.