EXCLUSIV. Tradiții milenare pe malurile Nilului și ale Mediteranei. Comunitatea coptă din Egipt celebrează astăzi Boboteaza

Boboteaza este celebrată pe 19 ianuarie de creștinii ortodocși copți din Egipt, iar pregătirile pentru această sărbătoare încep încă din Ajun, prin ritualuri de familie și participarea la slujbele de seară. Tradițiile includ confecționarea felinarelor din portocale, mersul copiilor la biserică și o masă rituală pregătită după slujbă. Practici vechi, transmise din generație în generație, continuă să definească modul în care comunitatea coptă marchează una dintre cele mai importante sărbători ale calendarului religios.

Creștinii ortodocși copți din Egipt marchează pe 19 ianuarie sărbătoarea Botezului Domnului, un eveniment care îmbină spiritualitatea profundă cu obiceiuri rurale arhaice. Deși ritualurile de scufundare în apele înghețate ale Nilului s-au retras în comunitățile izolate, semnificația purificării rămâne punctul central al festivităților. Familiile se reunesc pentru mese tradiționale specifice și păstrează vii simboluri precum felinarele din portocale, transmise din generație în generație ca semn al luminii divine.

Aruncarea crucii în ape. Cum este păstrat ritualul de purificare în comunitățile copte

Sărbătoarea religioasă care ocupă un loc central în viața spirituală a Egiptului, cunoscută sub numele de Bobotează, este fixată în calendarul creștin copt pe data de 19 ianuarie, reprezentând un moment de maximă sacralitate.

Conform relatărilor celor mai în vârstă membri ai comunității, această zi este considerată, prin tradiție, cea mai friguroasă perioadă a anului, fiind aproape întotdeauna însoțită de o burniță ușoară care accentuează atmosfera mistică.

„În trecut, această zi transforma malurile Nilului în locuri de pelerinaj masiv, unde mulțimile se adunau pentru a primi binecuvântarea apelor curățitoare, prin gesturi colective de scufundare ritualică”, spune Nassif Rezk, creștin ortodox copt din Alexandria, pentru Capital.

Evoluția societății moderne a dus la o transformare vizibilă a acestor manifestări publice, însă valorile fundamentale au rămas neschimbate în conștiința colectivă. Chiar dacă astăzi, cu excepția unor zone rurale izolate, această ceremonie străveche a încetat în mare măsură să fie practicată în forma sa fizică, spiritul ei subzistă.

„În anumite regiuni, precum Alexandria și alte comunități de coastă, tradiția intrării simbolice în apă s-a păstrat sub forme adaptate, credincioșii participând la ritualuri de binecuvântare a mării sau asistând la aruncarea crucii în apă”, mai spune el pentru Capital.

În mediile urbane contemporane, un astfel de gest colectiv este atent reglementat, iar accentul s-a mutat pe trăirea interioară a sărbătorii.

Astfel, în prezent, esența spirituală a sărbătorii numite Boboteaza predomină în fața formelor exterioare, punându-se preț pe purificarea prin Duhul Sfânt și pe conceptul simbolic de „scufundare” în Spiritul divin.

Legătura dintre credință și elementul vital al apei este susținută de scrierile sfinte și de învățăturile părinților bisericii, care definesc botezul ca pe o poartă de intrare în divinitate. Teologia coptă subliniază importanța acestui act prin cuvintele autorităților ecleziastice care au modelat dogma de-a lungul secolelor.

„De nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate intra în împărăţia cerurilor”, a declarat Sfântul Vasile.

Diferențele calendaristice și simbolistica purificării în teologia răsăriteană

În cadrul dogmatic al Bisericii Copte, Boboteaza nu coincide ca dată cu celebrarea din creștinismul occidental, din cauza utilizării unor calendare diferite. În timp ce majoritatea lumii creștine apusene celebrează Epifania pe 6 ianuarie, sistemul de calcul iulian utilizat de copți face ca data de 6 ianuarie să corespundă zilei de 19 ianuarie în calendarul gregorian. Dincolo de aceste diferențe tehnice de timp, nucleul sărbătorii rămâne legat de ideea de renaștere spirituală prin contactul cu apa sfințită.

Esența acestui moment este explicată de clerici ca fiind o oportunitate de curățare a sufletului, chiar și prin încercările dificile ale vieții, privite ca un proces de rafinare spirituală. Această viziune transformă suferința sau asprimea ritualului într-un instrument de apropiere față de Dumnezeu.

„Dumnezeu ne duce uneori în ape tulburi nu pentru a ne îneca, ci pentru a ne curăța”, a spus părintele copt Bishoi.

Din punct de vedere istoric și cultural, Boboteaza este plasată în contextul lunii tradiționale copte Kiahk, a patra lună din calendarul propriu, care se desfășoară între 10 decembrie și 8 ianuarie în sistemul gregorian.

Numele acestei luni provine din vechea expresie egipteană „Ka Ha Ka”, tradusă ca „Binele binelui”, fiind o denumire care făcea trimitere în antichitate la taurul sacru Apis.

Astăzi, această perioadă marchează încheierea oficială a sezonului de Crăciun, moment în care creștinii își finalizează postul riguros și revin la o dietă bogată în alimente simbolice.

Ritualul „Al-Maghtas” pe malul Iordanului

În bisericile răsăritene, semnificația istorică a locului botezului este fundamentală, fiind strâns legată de regiunea Al-Maghtas de pe malul estic al râului Iordan. Acest sit este considerat de istorici și teologi ca fiind cel mai vechi lăcaș de cult din creștinism, locul exact unde Ioan Botezătorul l-a botezat pe Iisus.

Importanța acestui eveniment este subliniată de ierarhii bisericii, care amintesc faptul că această celebrare reprezintă unul dintre pilonii credinței ortodoxe orientale.

„Sărbătoarea botezului Domnului este una dintre cele șapte sărbători majore ale Bisericii Ortodoxe Copte”, a explicat părintele Antonios.

Diferențele dintre ramurile creștinismului se fac simțite și în modul în care este perceput botezul în raport cu alte evenimente biblice. În timp ce în catolicismul roman botezul este inclus printre „Misterele Luminoase” ale Rozariului, pentru copți, Boboteaza este prin excelență o sărbătoare trinitariană, celebrând revelarea simultană a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Această viziune teologică pune accent pe Teofanie, adică arătarea divinității către omenire, un moment de o importanță capitală pentru identitatea creștină din Orientul Mijlociu.

Deși apa rămâne elementul fizic dominant, iconografia legată de Boboteaza folosește porumbelul ca un simbol esențial al prezenței divine. Reprezentările artistice ale scenei botezului din bisericile egiptene înfățișează cerurile deschizându-se pentru a permite Duhului Sfânt să coboare asupra lui Iisus. Această imagine, bazată pe relatările evanghelice ale lui Matei, Marcu și Luca, a devenit un reper vizual pentru credincioși, simbolizând momentul revelației și al confirmării filiației divine a lui Hristos.

Ajunul Bobotezei în comunitatea coptă. Felinare din portocale, slujbe de seară și masa rituală din familie

Ajunul Bobotezei este un moment distinct în viața creștinilor ortodocși copți din Egipt, trăit ca o seară de așteptare și pregătire spirituală înaintea uneia dintre cele mai importante sărbători ale anului. Înainte de a merge la biserică, familiile respectă o serie de obiceiuri transmise din generație în generație, care transformă această seară într-un timp al liniștii, al simbolurilor și al comuniunii. Spre deosebire de ziua de Boboteaza, marcată de solemnitate publică, Ajunul este mai ales o sărbătoare a casei și a familiei.

Unul dintre cele mai cunoscute și păstrate obiceiuri este confecționarea felinarelor din portocale, realizate în special pentru copii.

„Bunicile sau părinții golesc portocala de miez, decupează în coajă semnul crucii și așază în interior o lumânare aprinsă. Felinarul este oferit copiilor înainte de slujba de seară, iar aceștia merg cu el la biserică, purtând-o ca pe o lumină care simbolizează prezența lui Hristos, Lumina lumii.

Eu primeam aceast  felinar de la bunica mea Aziza, de care îmi amintesc și înn aceste zile cu mare drag. Era un moment fericit pentrui noi cei mici să primum acest felinar și să mergem la biseric”, spune Nassif Rezk pentru Capital.

Mirosul de portocală încălzită de flacără însoțește acest gest simplu, dar încărcat de semnificație, amintind de vremurile în care aceste felinare luminau efectiv drumul spre biserică, înainte de apariția electricității.

Mersul la biserică în Ajunul Bobotezei este un moment esențial al serii. Slujba este una amplă, axată pe rugăciune, cântări și binecuvântarea apei, care va fi folosită atât în biserică, cât și în casele credincioșilor.

Copiii, purtând felinarele din portocale, stau alături de părinți și bunici, iar participarea lor este văzută ca o introducere timpurie în semnificația sărbătorii. După slujbă, apa sfințită este dusă acasă și păstrată cu grijă, fiind considerată un element de protecție și curățare spirituală.

Seara de Ajun continuă în familie, în jurul mesei rituale, care reflectă importanța sărbătorii. După întoarcerea de la biserică, copții pregătesc o masă asemănătoare celei de Crăciun, cu supă de carne de văcuță, ouă răscoapte – fierte, curățate și apoi prăjite în unt –, kebab tradițional, diferit de variantele cunoscute în alte culturi, și orez. Masa din noaptea de Ajun nu este una fastuoasă, ci una cu valoare simbolică, marcând apropierea Bobotezei și bucuria reîntâlnirii în familie după perioada de post și rugăciune.

În dimineața de Bobotează, pe masă se va regăsi alături de aceste mâncăruri și qolqass, o rădăcină de taro preparată cu frunze de sfeclă elvețiană, coriandru, mărar și carne de vită sau miel, servită sub formă de supă consistentă. Acesta nu este doar un aliment, ci un simbol al încheierii perioadei de restricții alimentare, aducând laolaltă membrii familiei într-un gest de comuniune.

Nassif Rezk ne mai spune în încheiere, că legat de aceste mese și de Bobotează, ei mai au o vorbă:

„Fi ‘eid el-Ghitas benakul laḥma we qolqas! (De Bobotează mâncăm carne și colocasia!) Eid Ghitas Sa’id! عيد غطاس سعيد ( Zi de Bobotează fericită!)”, încheie el.