Podcastul „Evenimentul Istoric”, difuzat vineri, 8 august, a oferit o incursiune rară în culisele Revoluției din 1989, aducând în fața publicului o confruntare de idei și amintiri între istorici, jurnaliști și un actor marcant al evenimentelor – Gelu Voican Voiculescu. Timp de aproape trei ore, Dan Andronic, Alice Barbu și invitatul lor au trecut în revistă momente esențiale care au determinat schimbarea de regim.
Printre subiectele abordate s-au numărat rolul armatei, procesul Ceaușeștilor, influențele sovietice, dar și mecanismele obscure care l-au propulsat pe Ion Iliescu în vârful puterii. Discuțiile tensionate, uneori contradictorii, au scos la lumină versiuni paralele ale istoriei recente.
Dan Andronic: Eu nu cred că a fost o revoluție
Revoluția a fost analizată în raport cu reacția populației și intervenția militară. Dan Andronic a explicat că amploarea evenimentelor din Timișoara nu s-a extins la nivel național.
„Dacă ar fi existat această schimbare de mentalitate, oameni care n-ar mai fi vrut într-adevăr să schimbe parcursul societății, n-ar fi existat numai Timișoara. Vorbim de revolta de la Timișoara, vorbim de reacția armatei care produce ceea ce produce la Timișoara”, a spus jurnalistul.
Discuția a fost completată de observația că în multe orașe nu a existat nicio formă de revoltă. „Uitați Lugojul, uitați Reșița, uitați Oradea, adică nu avem Brașov, nu avem Brașov, nu avem Brașov”, a subliniat Dan Voiculescu.
Dan Andronic a adăugat:
„Eu vă dau niște orașe din România în care nu s-a întâmplat nimic. Dacă ar fi existat acest butoi de pulbere prezent în toate orașele, ar fi izbucnit.
Ceea ce s a întâmplat la Timișoara a determinat și chiar am recitit zilele trecute în ideea discuției cu dumneavoastră cartea de interviu a lui Virgil Măgureanu cu Alex Mihai Stoenescu, pentru că amândoi știu fiecare o altă față. Nu, eu rămân pe ideea că fiecare cu fațeta lui. Nu vreau să spun că unul sau altul are dreptate, chiar și evenimente pe care le trăiesc doi oameni în același timp sunt văzute diferit. Este absolut normal. E acolo se vorbește foarte clar de modul în care armata a preluat puterea și i a dat o lui Ion Iliescu.
Este teza și a lui Stănculescu, care a spus la un moment dat public că regretă că i a dat puterea lui Ion Iliescu. Deci eu nu ceea ce vreau să vă spun, eu nu cred că a fost o revoluție la modul…”, mai spune Andronic.
Puterea ajunge la Ion Iliescu: decizie militară sau acțiune revoluționară?
Mecanismul prin care Ion Iliescu a ajuns în fruntea statului a fost dezbătut intens. Dan Andronic a reluat o teză cunoscută din literatura de specialitate:
„E acolo se vorbește foarte clar de modul în care armata a preluat puterea și i-a dat-o lui Ion Iliescu. Este teza și a lui Stănculescu, care a spus la un moment dat public că regretă că i-a dat puterea lui Ion Iliescu”.
Gelu Voican Voiculescu a completat cu o mărturie directă despre acel moment.
„Dacă dumneavoastră considerați că faptul la care am fost martor ocular, că eram un pas înapoi, Stănculescu ne-a ieșit în cale pe scările urcând către cabinetul defunctului Milea și a dus mâna la chipiu și asta a însemnat predarea puterii. În momentul în care l-a chemat pe Iliescu la Ministerul Apărării Naționale, atunci a fost. Nu l-a chemat Iliescu din casa Scânteii… a sunat la Stănculescu din biroul lui Hegeduș de la Consiliul Culturii… Deci nu l-a chemat”, a spus Voiculescu.
Confuzie totală în conducerea armatei
Structura de comandă a armatei în decembrie 1989 a fost marcată de ambiguitate. Voiculescu a explicat că nu exista un lider unic și clar în acel moment.
„Aveam trei prim adjuncți ai ministrului apărării. Ori noțiunea de prim adjunct e că primul e unic. De drept era șeful statului major. Ilie Ceaușescu, care era cu Direcția Superioară Politică a Armatei… iar Stănculescu, care se ducea în străinătate să vândă armament… i-au dat și lui prim adjunct al apărării naționale. Dar toate astea sunt niște simulacre”, spune acesta.
Gelu Voican Voiculescu a susținut că, în realitate, singura persoană care ar fi avut legitimitatea să-i urmeze lui Vasile Milea la conducerea armatei era generalul Ștefan Gușă.
El a adăugat că cercetările ulterioare au arătat că Victor Atanasie Stănculescu s-a comportat ca și cum ar fi preluat oficial comanda, deși, potrivit lui Voiculescu, acesta ar fi întârziat intenționat cu 25 de minute să recunoască faptul că ordinul de retragere a trupelor și de oprire a acțiunilor militare nu îi aparținuse. Potrivit afirmațiilor sale, acel ordin fusese dat, de fapt, de Ilie Ceaușescu.
„Singurul care putea fi succesorul lui Milea a fost Ștefan Gușă. Mai mult, acuma cercetările au stabilit că Stănculescu… s-a comportat ca atare și a mințit cu 25 de minute că el a ordonat retragerea în caz și oprirea. Lucrul ăsta l-a făcut Ilie Ceaușescu”.
Cine a dat ordinul de retragere
Voiculescu a explicat că ordinul de retragere a fost emis de maiorul Tufan, aflat la punctul de transmisiuni din Comitetul Central, folosind indicativul „rondou” al lui Vasile Milea, deși acesta murise deja în acel moment. El a precizat că, având convingerea că Ilie Ceaușescu fusese deja arestat, maiorul Tufan a declarat ulterior că ordinul fusese dat de generalul Stănculescu.
„Maiorul Tufan, care era la punctul de transmisiuni din CC și care a emis ordinul de retragere sub indicativul rondou al lui Vasile Milea, care era deja mort… Normal că știindu-l pe Ilie arestat, a spus că Stănculescu a dat ordinul”.
Această confuzie a avut totuși un rezultat pozitiv, în viziunea lui Voiculescu.
„Faptul că au fost împreună acolo… s-au evitat foarte multe tentative de a încăiera armata cu trupele de securitate”.
Generalul Gușă și rolul său marginalizat
În cadrul discuției, Dan Andronic a ridicat o întrebare directă legată de dinamica din conducerea armatei în decembrie 1989, dorind să afle de ce generalul Ștefan Gușă ar fi cedat, în mod concret, controlul asupra structurilor militare în favoarea generalului Victor Atanasie Stănculescu.
„De ce credeți că generalul Ștefan Gușă cedează puterea de fapt generalului Victor Atanasie Stănculescu în interiorul armatei?”, a întrebat jurnalistul.
Răspunsul a fost prompt. „Nu, n-a cedat-o el… el a fost deranjat de prezența noastră în cabinetul lui Milea… I-a scos carnetul roșu de partid lui Sergiu Nicolescu și a spus ‘Eu în fața ăstuia mă înclin și mă rog’… Generalul Gușă a fost trimis la Cluj la armata a patra”.
Voiculescu a insistat asupra rolului important al lui Gușă în Timișoara: „Ștefan Gușă merită un bulevard alături de bulevardul Vasile Milea… pentru că rolul lui a fost esențial acolo, că nu a îndeplinit ordinele primite de la Ceaușescu prin Coman.”
Cum a ajuns Gelu Voican Voiculescu în centrul puterii
Întrebarea lui Dan Andronic a fost directă: „Cum ați ajuns acolo?” Voiculescu a explicat: „Mă aflam în studioul 4 unde m-a introdus vărul meu Nicki Modreanu, care lucra în televiziune.” Discuția a continuat cu detalii despre selecția oamenilor din noua structură. „Iliescu a spus: ‘Măi, dar în CC nu știm pe nimeni’, și eu prompt: în CC, adică în clădirea CC-ului. Am spus: da, Casimir Ionescu, Adrian Sârbă și Bogdan Teodoriu, pe care nu l văzusem în viața mea.”
Voiculescu a subliniat că a fost cel care i-a introdus pe aceștia. „Da, dar eu i-am introdus în comitetul semnătarii comunicatului către țară.”
Dan Andronic a dorit să lămurească dacă Gelu Voican Voiculescu avea legături anterioare cu liderii care au preluat puterea în decembrie 1989. Întrebările sale au vizat nume esențiale din structura nou-formată: Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman.
Voiculescu a mărturisit că nu îl cunoștea personal pe niciunul dintre aceștia, iar despre Brucan a menționat doar o întâlnire întâmplătoare: l-ar fi salutat odată în parcul Herăstrău, în timp ce era însoțit de cineva, și și-a amintit că în copilărie se jucase cu fiul acestuia, Dinu Brucan, în același cartier.
Dan Andronic a vrut să clarifice dacă Voiculescu cunoștea pe cineva dintre liderii importanți. „Pe Iliescu nu-l știați dinainte. Pe Brucan nu. Pe Petre Roman nu. Pe Brucan?” Răspunsul a fost sincer. „Pe Brucan l-am întâlnit odată în parc fiind cu cineva în Herăstrău și am dat mâna cu el. În trecut m-am jucat cu Dinu Brucan, copilul lui, în cartierul ăla.”
La întrebarea: „Pe Sergiu Nicolaescu nu-l știați? Caramitru? Dinescu?” Voiculescu a răspuns clar: „Nu.”
