Alegerile prezidențiale s-au încheiat, însă ecourile lor abia încep să tulbure apele vieții politice românești. Nicușor Dan, deși câștigătorul competiției, pare să fi trezit mai degrabă un val de resemnare decât de speranță. În cadrul podcastului „Hai live cu Turcescu” din 19 mai, Robert Turcescu, Mirel Curea și Dan Andronic au pus degetul pe rană, analizând lucid contextul complicat și sentimentele contradictorii care însoțesc acest rezultat electoral.

Hai live cu Turcescu: Euforia victoriei se destramă rapid

Încă din primele minute ale emisiunii Hai live cu Turcescu, atmosfera a fost una apăsătoare. Robert Turcescuu a mărturisit că nu a avut deloc chef de podcast, simțindu-se chiar rău fizic. Jurnalistul a explicat că a pus mult suflet în ideea unei schimbări reale, nu neapărat în victoria unui politician anume.

„Nu aveam chef de podcastul ăsta. M-am trezit…Am o stare chiar de rău fizic. Vorbesc serios. Știu, sunt fraier. Toată viața mea am fost fraier, că pun patimă, pun suflet la un moment dat”, a spus Robert Turcescu.

Cuvintele sale trădează o dezamăgire profundă, resimțită nu doar personal, ci și în numele unui segment larg de alegători care sperau într-o schimbare autentică.

Nicușor Dan, un președinte fără forță reală

Analistul politic și jurnalistul Dan Andronic a intervenit cu o doză de realism dur. Acesta consideră că victoria unui politician nu trebuie confundată cu o schimbare reală.

În viziunea sa, emoția politică este adesea înșelătoare, iar implicarea afectivă în proiecte politice duce inevitabil la frustrări.

„Exagerezi acum…Nu e normal să pui suflet? Întrebarea este în ce pui suflet! Dacă pui suflet în victoria unui politician, părerea mea e că pui suflet greșit!”, a spus Dan Andronic.

Robert Turcescu: „Nu am pus suflet în victoria lui Simion. Am pus suflet în ideea unei schimbări. Adică mi-am dorit foarte mult să se întâmple o schimbare, o schimbare care să trezească la un moment dat toată, tot mucegaiul ăsta care, să se măture tot mucegaiul.”

Andronic a comparat actuala atmosferă cu momente similare din anii ’90, evocând entuziasmul naiv de atunci și dezamăgirea care a urmat. Experiențele personale și politice trăite în perioada tranziției îi oferă un punct de vedere pesimist, dar ancorat în realitate.

Dan Andronic: Victoria unui politician nu înseamnă schimbare

Cei trei jurnaliști au intrat într-o dezbatere privind sursa adevăratei schimbări. În timp ce Turcescu a susținut că uneori inițiativa poate veni și de la nivelul președintelui, Andronic a contrazis ideea, insistând că adevărata reformă trebuie să pornească din societate.

„Schimbarea…Am trăit momentele astea. Poate tu ești mai tânăr. Eu am văzut și în 92 și în 96. Am văzut pe remea aia ce înseamnă să…Eu pe vremea aia eram militant, ce fac ăștia e pistol cu apă…pentru Emil Constantinescu și am suferit dezamăgirea după ce a ieșit Emil Constantinescu, președinte. O dezamăgire care era dată de naivitatea noastră nu neaparat de acțiunile lui. Acțiunile lui erau în concordanță cu ceea ce face un președinte.

În 92 a fost trauma, pentru că atunci toată lumea își dorea să schimbe România și să facă o schimbare pe o altă direcție. trebuia să începem cu dreptul și noi am început cu stângul și asta ne-a costat cam 10 ani de dezvoltare.

Ăsta a fost contextul istoric, dar ce vreau să spun că ideea asta…că văd multe, mulți ziariști pe Facebook care spun că domle’ că a venit lumina, că ce s-a întâmplat, că visul a căpătat contur…ăia care au câștigat. Pentru ăilalți e „îmi bag picioarele, nu mai votez, nu mai fac, nu mai dreg ”. De asta spun să nu pui suflet în victoria unui politician.

Îți spun de ce! Pentru că victoria unui politician nu înseamnă schimbare. Schimbarea dacă e, pleacă de la fiecare dintre noi”, a replicat Dan Andronic.

Robert Turcescu: „Ăsta e un clișeu. Cum? Pleacă de la fiecare în ce sens?”

Dan Andronic: „Tu crezi că pleacă de la nivelul preșdintelui schimbarea?”

Robert Turcescu: „Da, uneori poate să plece și de la un președinte, și de acolo, da”

Dan Andronic: „De la un președinte care nu are decât 20 și ceva la sută în spate? Cum? De la tine am alte pretenții de analiză (…) Trebuie să gândești rațional…cu mintea, nu cu inima. Bine, nici nu aveam acuma vreunul de care să zic că sunt îndrăgostit”

Acest schimb de replici evidențiază ruptura dintre idealism și pragmatism în evaluarea situației post-electorale.

Amintiri amare din trecutul politic

Mirel Curea a povestit despre propriile iluzii pierdute în anii în care a susținut candidatul Emil Constantinescu. A relatat cum, imediat după victoria acestuia, a descoperit documente compromițătoare despre consilierii prezidențiali și afacerile dubioase din spatele cortinei.

„Te înțeleg. Cum a spus și Dan eu am pus patimă în alegerea lui Constantinescu, eram informatorul lui, îi duceam documente, îi spuneam una, alta, vai de capul meu. La o lună după ce a ajuns președinte am pus mâna pe niște documente depre Dragoș Stănescu, consilierul lui economic. Am prins niște documente despre niște matrapazlîcuri pe care le făcuse pe banii oamenilor de la la Banca Felix împreună cu Sever Mureșan. I-am dat-o de nu s-a văzut.

Apoi mai trec încă două săptămâni și pun mâna pe alte documente că a primit de la Răzvan Temeșan un mic, mic, mic lingou de aur jubiliar știind că Tăzvan temeșan urmează să fie arestat. I-am dat-o și pă aia…Eu atunci mi-am pierdut incoența, bă, bă voi nu vedeți? Sunt scriitori morți de sute de ani despre care afli câte-o chestie nasoală dintr-o arhivă uitată, bă și te dezamăgesc. Îi iubeai, ți-i imaginai într-un fel citindu-le opera și descoperi că au fost niște…”, a spus jurnalistul.

Curea a descris cum a fost marcat de aceste revelații și cum, în ciuda entuziasmului său de atunci, a realizat că încrederea acordată unui om politic nu garantează nici integritate, nici schimbare.

Trezirea din visul politic

Pe parcursul podcastului, toți cei trei participanți au ajuns la un consens amar: implicarea emoțională în politică poate fi periculoasă și adesea zadarnică.

Fiecare a avut momente în care a crezut în lideri, în programe, în idei de reformă. Însă experiența i-a învățat că așteptările mari aduc, mai devreme sau mai târziu, deziluzii.

Ei au criticat ferm discursurile exaltate de pe rețelele de socializare, în care victoria lui Nicușor Dan este văzută ca o „lumina de la capătul tunelului”.

„Pentru ăilalți e ‘îmi bag picioarele, nu mai votez, nu mai fac, nu mai dreg’. De asta spun să nu pui suflet în victoria unui politician. Îți spun de ce! Pentru că victoria unui politician nu înseamnă schimbare”, a explicat Andronic.

În final, podcastul a reflectat o stare de spirit generală din societate: o combinație de scepticism, epuizare și lipsă de încredere în clasa politică. O victorie care nu e privită ca o soluție, ci mai degrabă ca o etapă incertă într-un drum lung și sinuos.