Dan Andronic face un apel la luciditate, echilibru și spirit civic

Într-o dimineață marcată de tensiunea firească a unei zile de vot crucial, jurnalistul Dan Andronic lansează un mesaj public în care îndeamnă la reflecție, echilibru și implicare civică. Sub forma unei postări matinale, în stilul său caracteristic, Andronic combină observații aparent cotidiene cu semnale de alarmă privind modul în care alegătorii se raportează la politică și viitor.

Într-o introducere metaforică, dar neasumat simbolică, acesta evocă surpriza finalei Cupei Angliei, unde outsiderul Crystal Palace a învins favorita Manchester City. Deși afirmă că nu face o paralelă cu alegerile, mesajul este transparent: „uneori outsiderii pot câștiga”.

Surprizele nu sunt imposibile

Dan Andronic își începe reflecția printr-un moment aparent periferic — finala Cupei Angliei la fotbal — în care Crystal Palace, echipă considerată de mulți fără șanse reale, a reușit să învingă colosul Manchester City cu 1-0. Cu zece minute de prelungiri și o atmosferă electrizantă în tribune, meciul a devenit mai mult decât un simplu rezultat sportiv: o dovadă că uneori, chiar și cei lipsiți de susținerea marilor așteptări pot scrie istorie.

Declarația postată de Andronic

„Bună dimineața, la cafea!
Să știți că nu este importantă doar cafeaua, ci și ceașca din care o bei. Chiar contează — și nu, nu are legătură cu ziua de azi, care este ziua votului.

Ieri am văzut însă un lucru extrem de interesant: că minunile se pot întâmpla. Puțini dintre voi, probabil, au urmărit finala Cupei Angliei, dintre Crystal Palace și Manchester City. Ei bine, a câștigat Crystal Palace, 1-0. Zece minute de prelungiri, tensiune maximă… dar în tribune, bucurie incredibilă.

M-am întrebat de ce atâta emoție. Răspunsul e simplu: este primul trofeu câștigat vreodată de Crystal Palace și primul sezon, din 2016 încoace, în care Manchester City nu câștigă nimic. Dacă ar fi câștigat, ar fi avut șansa să meargă în cupele europene și, de acolo, mai departe.

Culmea, antrenorul lui Crystal Palace este un austriac, fost antrenor în Germania.

Aceasta NU este o metaforă pentru ziua de azi. Nu este o paralelă forțată cu votul. E doar o întâmplare care mi-a amintit că uneori outsiderii pot câștiga.

Dar pentru că tot e ziua votului, vă spun:
Votați cu creierul, nu cu inima.
S-a dovedit că, atunci când votezi cu inima, ajungi dezamăgit. O alegere rațională are avantajul că nu îți creează iluzii. Una emoțională, în schimb, îți aduce aproape întotdeauna dezamăgire — pentru că pui prea multe speranțe, prea multă frustrare, prea multă ură. Și ai impresia că faci parte dintr-un scenariu câștigător… dar realitatea de a doua zi nu se schimbă.

România are nevoie de stabilitate. Are nevoie de dragoste între oameni. Și, în primul rând, are nevoie de muncă.

Ce este cert — și aici o să fac ca Virgil Măgureanu prin anii ’90 — am o părere, dar nu sunt de acord cu ea. Deci am o idee despre ce urmează să se întâmple, dar, indiferent ce se va întâmpla, România trebuie să meargă înainte. Și va merge înainte.

Ura, din păcate, nu va dispărea. Ne va marca și în următorii 5 ani — sau câți ne va mai da Dumnezeu.

Așa că, haideți la vot!
Și vă mai spun un lucru: mergeți și la biserică.
Acolo sigur nu veți fi dezamăgiți.

Hristos a înviat!”, a postat acesta pe TikTok.

@dan.andronic.evz Miracolul se poate întâmpla! Azi. #romania #cespuneandronic #cafea #1 #viralvideostiktok #fotball #vote ♬ sunet original – Dan Andronic

Rațiunea, o formă de protecție împotriva iluziei

În centrul mesajului său, Dan Andronic alege să pledeze pentru discernământ în actul electoral. În opinia sa, România a traversat prea multe episoade în care votul emoțional, hrănit de speranțe idealiste sau de nemulțumiri profunde, a condus la deziluzii. El susține că o alegere făcută cu luciditate are avantajul de a menține contactul cu realitatea, evitând distorsiunile cauzate de entuziasm necontrolat sau de antipatii colective.

Atenționarea sa este formulată într-un registru echilibrat, fără excese, dar cu o claritate asumată: investițiile afective exagerate în lideri sau partide pot naște frustrări, așteptări nerealiste și chiar ură — o combinație care nu doar că afectează coeziunea socială, dar subminează și încrederea în mecanismele democratice.