Editorial Dan Andronic: Va pleca Bolojan după decizia CCR?

Ilie Bolojan se va confrunta cu cel mai dificil examen de la preluarea șefiei guvernului. Acesta nu se referă la rezolvarea deficitului, unde, din punctul meu de vedere, deja a dat greș. În primele nouă luni ale anului, deficitul a depășit 100 de miliarde de lei, ceea ce ne îndreaptă spre o situație similară, dacă nu chiar mai gravă decât cea de dinaintea descălecării la Palatul Victoria.

Spun „mai gravă” nu pentru că situația economică este mai complicată, ci pentru că măsurile adoptate, precum majorarea TVA și impozitarea întreprinderilor private, alături de o serie de tăieri anunțate, cheltuieli și funcționari considerați de Bolojan ca fiind de prisos, dar etichetate pompos drept reforme, au generat o stare de panică în rândul populației, scrie jurnalistul Dan Andronic pentru EVZ

Va pleca Bolojan după decizia CCR?

Bolojan se va confrunta cu decizia CCR privind pensiile magistraților, care va fi defavorabilă guvernului. Profilul de lider inflexibil și principial pe care și l-a creat îl va obliga să rămână consecvent cu angajamentele sale. Aceasta ar putea însemna depunerea mandatului său și lăsarea locului pentru un alt prim-ministru. Se vorbește despre Alexandru Nazare, actualul ministru de Finanțe, ca un posibil succesor, un politician care pare mult mai ancorat în realitatea românească decât Bolojan.

Cu toate acestea, nu cred că Bolojan va renunța cu ușurință la funcția sa. Este îndrăgostit de scaunul de la Palatul Victoria, iar dorința de a se menține în funcție îl va determina să caute scuze și nuanțe, în încercarea de a evita o demisie.

Va ieși să spună că interpretările noastre nu au surprins esența cuvintelor sale, sugerând că nu a fost vorba de o tălmăcire corectă.

Așadar, experimentul Oradea va continua cu aceeași opacitate, tenacitate și încăpățânare. La finalul anului, când deficitul va rămâne la un nivel similar cu cel de anul trecut, ne va comunica că nu a tăiat suficient din cheltuieli.

Neînțelegând că această cădere economică și starea sumbră a populației nu pot avea alt rezultat. Și că din păcate România avea nevoie de un vizionar, de un model care să inspire, nu de un geambaș al prezentului.