Este doliu în România. Am pierdut o adevărată legendă! Românii nu o vor uita niciodată
SURSA FOTO: Dreamstime - doliu național
Este doliu uriaș în România, după în aceste zile am pierdut o adevărată legendă! Mulți români nu o vor uita niciodată, mai ales că în perioada comunistă era singură speranță a unei urme de libertate.
Doliul zilei în România, după ce s-a aflat că a murit Ioana Măgură Bernard, una dintre marile voci istorice de la Europa Liberă! Aceasta a murit în Statele Unite în cursul zilei de marți, 2 august, însă informația a fost făcută publică în România abia recent.
A murit Ioana Măgură Bernard, una dintre marile voci istorice de la Radio Europa Liberă
Ioana Măgură Bernard a trecut în neființă la vârsta de 82 de ani, după o viaţă lungă şi plină de suferinţă.
Aceasta s-a născut la 24 mai 1940 în România şi era cea care, în perioada comunistă, anunţa ştirile zilei pe frecvențele ascunse ale acestui post de radio. Vestea tristă a fost dată de fostul jurnalist al Radio Europa Liberă Liviu Tofan.
„Ioana Măgură Bernard a murit. Dumnezeu s-o odihnească! Era sigură că se va reîntâlni acolo cu Noel”, a scris Tofan pe pagina sa de Facebook.
În 1969 a fugit în Occident
Ioana Măgură Bernard a studiat actoria la Institutul de Artă Teatrală şi Cultură Cinematografică (IATC, astăzi UNATC) din Bucureşti. După absolvire, a fost repartizată la Craiova, dar a reuşit să se întoarcă la Bucureşti în 1963, crainică la radio şi televiziune, potrivit Radio Europa Liberă.
Între 1964-1968 a fost una din cele mai cunoscute prezentatoare ale Televiziunii, iar momentul de glorie a venit în 1969, când a prezentat a doua ediţie a festivalului de muzică „Cerbul de Aur”, de la Braşov, alături de regretatul Ştefan Bănică. Tot în anul 1969 a fugit în Occident.
„Dacă a fost bună de Televiziunea română, este bună şi de Europa Liberă”, povestea Ioana Măgură Bernard argumentul directorului de atunci al Europei Libere, Noel Bernard, când a decis să o angajeze, în 1970. Doi ani mai târziu, cei doi s-au căsătorit.
A rămas la Europa Liberă până în vara anului 1995, când postul de radio s-a mutat de la München, din Germania la Praga, în Republica Cehă.
„Nu m-am considerat vreodată un simbol, ci doar un bun profesionist, care-şi face datoria. Simbolul libertăţii pentru milioane de români a fost Radio Europa Liberă.
Abia în 1995, când REL a închis studiourile din München şi s-a mutat la Praga, am ieşit la pensie şi m-am stabilit în California, unde locuia fiica mea împreună cu soţul ei şi cu nepoţelul meu de un an.
Din acel moment, cariera mea în radio s-a încheiat şi am debutat în cea de bunică: îndeletnicirea mea principală în ultimii 14 ani“, povestea ea într-un interviu pentru Adevărul în 2001.
Din imaginea televiziunii române, a devenit vocea Europei Libere
Ulterior, din imaginea televiziunii române, a devenit vocea Europei Libere. Cu toate că a dispărut de pe micile ecrane, a trecut în spatele microfonului, dar a rămas mereu o prezență vie în cotidianul a milioane de români.
Statistic vorbind, în ultimii ani ai comunismului, de la microfonul Europei Libere, Ioana Măgură Bernard a ajuns în casele mai multor români, decât orice prezentator de televiziune (audienţa Europei Libere, potrivit cercetărilor de audienţă era de peste 70%).
A fost crainică de ştiri, dar a citit şi scrisori şi documente ale unor disidenţi români şi din alte ţări ale lagărului socialist pe care Radio Europa Liberă le difuza pentru a-i ţine pe români la curent cu mişcările de protest anti-comuniste din acea epocă.
O bună bucată de vreme, Ioana Măgură Bernard a realizat la radio Europa Liberă programul intitulat „Oameni, Idei, Atitudini”, al cărei oaspete avea să fie ea însăşi în decembrie 1990, într-un program moderat atunci de Emil Hurezeanu.
În iunie 1997, Ioana Măgură Bernard a fost invitată la un alt program al Europei Libere, „Oameni, Destine, Istorie”, realizat şi prezentat de Mircea Iorgulescu.
Jurnalist, fotograf și țăran în timpul liber. Scriu, citesc și călătoresc, pe cât se poate, în pandemie și în viață. Mereu cu gândul la a fi informat, presa a devenit pentru mine mai mult un stil de viață decât un loc de muncă. Înțeleg importanța și chiar nevoia unei prezentări corecte și oneste a realității, într-o lume din ce în ce mai aglomerată și sufocată de idei și oameni care vor doar să își impună propriul punctul de vedere. Când nu scriu, îmi place să iau orașul la pas cu camera foto în mână. Din când în când, dacă beau destul vin, scriu poezii.
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.





