Taxele şi sfătuitorii lui Trump, pe înţelesul tuturor
Obiectivul principal al taxelor vamale este creșterea prețului mărfurilor din import pentru a mări competitivitatea produselor autohtone. În paralel, aduc resurse financiare, uneori substanțiale, la bugetul statului. În practică, prețul suplimentar este suportat de consumator – uneori și de producător, dar în proporții diferite – și de distribuitor.
„Economic vorbind, taxele – sau tarifele, dacă ne gândim la nomenclatorul lor – sunt bariere comerciale menite să protejeze producătorii interni în fața concurenței externe.”
Rolul taxelor vamale clasice este depășit de decenii…
Am pus între ghilimele ultima frază din paragraful anterior – putea fi luată din orice lucrare sau manual de economie – nu pentru că n-ar exprima un adevăr, ci pentru că acest adevăr este depășit de multă vreme.
De câteva zeci de ani, tarifele naționale nu mai sunt de mare ajutor producătorilor interni pentru că modelul comercial mondial s-a schimbat și nu se mai bazează pe produse finite. Mare parte din schimburile comerciale au ca obiect bunuri intermediare: componente, materiale, semifabricate.
Departamentul pentru comerț al Statelor Unite constata anul trecut că jumătate din importuri și o treime din exporturile americane se fac cu bunuri intermediare. În cazul importurilor, taxele vamale nu protejează decât aparent producătorii naționali, însă măresc costurile acționând ca taxe asupra producției.
Tarifele introduse de Trump în 2018 pentru oţel şi aluminiu, de exemplu, au avut un asemenea efect. A crescut puțin producția metalurgică internă, dar au generat pierderi în industria manufacturieră care folosește aceste materiale. Jumătate din taxe s-au transferat în prețul intern al oțelului reducând competitivitatea îndustriei americane, în plan intern și extern.
Îmi cer scuze pentru această introducere, puțin cam ,,tehnică’’, necesară însă înțelegerii textului de mai jos, care nu se referă atât la taxe, cât la modul cum au fost gândite de cei care îl influențează și consiliază pe președintele Trump, pe segmentul politicii economico-comerciale a administrației. I-aș numi ,,mușchetari’’ pentru că sunt trei și il apără pe șeful statului, cu mai puțină vitejie decât eroii lui Dumas, dar cu mai mult ,,naționalism’’ în formă autentică. Primul este Peter Navarro, ,,prietenul’’ lui Elon Musk. Nici nu putea fi altfel.
