Pe segmentul activității productive civile, Ucraina a stagnat în ultimii ani, resursele fiind orientate prioritar spre sectorul militar. Capacitatea administrativă și transparența actului de guvernare lasă mult de dorit – ca să mă exprim elegant – în majoritatea regiunilor țării. Acestora li se adaugă fenomenul corupției, chiar dacă s-a redus în ultimii ani, în urma măsurilor impuse de președintele Zelenski. Înainte și în timpul conflictului.
Nu în ultimul rând trebuie menționat riscul polarizării teritoriale datorat în bună măsură factorilor de mai sus dar și tendinței investitorilor de a favoriza regiunile sigure din vest, apropiate de centrele logistice și rețelele energetice occidentale. Riscul derivat este excluderea de la reconstrucție tocmai a zonelor devastate de conflict, respectiv o deturnare a obiectivelor acordului.
Se schimbă poziția Americii față de războiul din Ucraina?
Semnarea acordului nu este doar un mod de recuperare a costurilor viitoare ale angajamentului militar american în Ucraina. Este şi o contribuţie materială, chiar emoţională, la procesul de reconstrucţie a ţării vecine. În plus, se transmite un mesaj indirect, dar clar Moscovei, prin care Casa Albă arată că nu va abandona Kievul indiferent de rezultatul conflictului. Aceasta, în condiţiile în care Washingtonul a lăsat să se înţeleagă în mai multe rânduri că ar accepta unele pretenții teritoriale ale Moscovei. Nu se poate exclude, în acest context, că după o vreme, consolidată militar, Moscova să reia acțiunile de invadare a altor teritorii.
Dacă resursele minerale în discuție ar ajunge integral în mâinile Moscovei – parțial, au ajuns deja – s-ar îndrepta spre China, contribuind la schimbarea raporturilor de forță din Pacific. Este vorba de un calcul strategic pe care administrația Trump l-a făcut deja, evaluând resursele actuale și viitoare ale Beijingului, chiar dacă Siberia este mai atractivă pentru chinezi decât Ucraina.
Ucraina – un capitol din conflictul latent chino-american
Analiza de mai sus a modului de evaluare a realității geopolitice evidențiază un aspect extrem de important al noii gândiri de la Casa Albă. Așezarea Ucrainei în puzzle-ul geopolitic transcontinental dezminte orice teorie care ar arăta că Washingtonul va abandona Kievul pentru a se concentra exclusiv asupra regiunii Indo-Pacific. Abandonând Ucraina, America va încuraja Rusia spre noi acțiuni militare externe.
În plus, va contribui la creșterea forței economico-militare a Beijingului și a dependenței proprii de materii prime – pământuri și metale rare – importate din China. Să ne înțelegem. Și America și China dispun de rezerve substanțiale de pământuri rare – China are și un mare avantaj în exploatare și prelucrare – dar fiecare dorește să le protejeze pe cele din subsolul propriu – pentru vremurile viitoare, cu noi conflicte pe mapamond – exploatând acum în țări terțe. Se știe că în RD Congo – țara cu mercenarii români – există un conflict surd între cele două superputeri pornind tocmai de la resursele critice. Și nu este singurul.
Concluzii
Privit în ansamblu, acordul evidențiază o nouă abordare de către administrația Trump a conflictului din Ucraina și implicațiile acestuia – pentru America – la nivel geopolitic. Dacă în intervalul ianuarie-martie, unele dubii planau asupra poziției Casei Albe, după 30 aprilie a devenit clar că menținerea primordialității Americii – cel puțin în confruntarea cu China – depinde și de consolidarea statului ucrainean. Afirmațiile lui Trump din timpul campaniei electorale și din perioada menționată mai sus sunt de domeniul trecutului. Treptat, matricea intereselor Washingtonului, la începutul celui de al doilea mandat al lui The Donald, se suprapune peste cea din vremea lui Joe Biden. Acest lucru demonstrează una dintre teoriile geopoliticii, veche de când lumea, dar mereu dezmințită, prin declarații, de politicieni ,,intreprinzători’’, să zicem.
Direcția strategică a unei țări – mai ales a unei mari puteri – este determinanată de doi factori esențiali: poziția geografică și interesele naționale. În niciun caz de partidele sau persoanele care, vremelnic, cuceresc puterea. Deci, voluntarismul lui Trump se oprește acolo unde încep interesele reale ale Americii.
Deocamdată, reacția Moscovei întârzie. Kremlinul a înțeles că la Casa Albă se conturează un nou mod de abordare a problematicii ucrainene. Concesiile care se prefigurau în urmă cu câteva luni par să se estompeze. Trump nu se retrage și nici nu se predă.
