Editorial Dan Andronic: Nesimțirea s-a născut la Stat!

Lucian Blaga spunea, într-un mod admirabil, că „veșnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, și inima-ți zvâcnește mai rar, ca și cum nu ți-ar bate în piept, ci adânc în pământ undeva”.

Dezvăluirile din ultimele zile m-au dus cu gândul la aceste versuri, însă am simțit nevoia unei parafrazări cu același iz filosofic. Așa s-a născut titlul editorialului: Nesimțirea s-a născut la Stat!

Nesimțirea s-a născut la Stat! Căpușarea RA-APPS și Eximbank

Este un lucru pe care-l descoperim periodic, de fiecare dată se iau măsuri dure, cel puțin la nivel propagandistic, iar după o vreme gândul e mai încet, și inima politicienilor zvâcnește mai rar ca și când nu le-ar bate în piept, ci undeva în buzunar, notează EVZ

Cazul Eximbank reprezintă un model de căpușare a unei instituții profitabile a statului, cu acte în regulă, dar cu imaginația unui șuț care-și face veacul duminica în târgul Vitan-Bârzești.

O căpușă deșteaptă, sau bine informată, sau cu stele pe umăr precum coniacul de colecție, a luat casa cu 60.000 de euro de la RA APPS, instituție aflată în subordinea primului-ministru, și a închiriat-o la Eximbank, bancă cu capital majoritar de stat, cu 120.000 de euro.

Alte căpușe, la fel de abile, dar tot lipsite de imaginație, cu funcții politice babane, primeau 4.500 de euro pentru o ședință pe lună în care nu hotărau nimic, ci doar aprobau.

Dezvăluirile lui Bolojan

Toate aceste lucruri, ce se petrec de pe vremea guvernului Ponta și au persistat cu toată pleiada de prim-miniștrii care au urmat, le-am aflat datorită lui Ilie Blojan. A cărui soartă va fi precum în ultimul vers din Blaga. Se va sfârși repede, „undeva adânc în pământ”.

L-am cunoscut pe Ilie Bolojan când a fost numit de Călin Popescu Tăriceanu în funcția de Secretar General al Guvernului și l-a însărcinat să facă curățenie fix în acest tip de mizerii imobiliare și financiare.

Avea carisma unei rachete de tenis bine racordate și empatia peretelui în care bați mingea. A fost prima comparație pe care am avut-o în minte atunci când am stat de vorbă cu el: că joc tenis la perete.

Nu știu cât succes va avea Bolojan. De ce? Pentru că nesimțirea s-a născut la stat!

De atunci, Ilie Bolojan s-a schimbat, a început să prindă gustul puterii și să gustevoluptatea profilului de anti-erou popular, de administrator care taie sistemul în fâșii subțiri, cu lama, pentru a-l încadra într-o ramă mai mică și fără farafastâcuri.

Nu știu cât succes va avea Ilie Bolojan, pentru că, așa cum intuiesc, racheta de tenis de altădată nu mai vrea să joace la perete, ci vizează turnee de Grand Slam. Însă îi va fi greu pentru că toată lumea îl va lăsa să bată mingea la perete, până i se rupe racordajul.

De ce? Pentru că nesimțirea s-a născut la stat!