Multe din decizii luate de Ilie Bolojan par să fie rodul unei improvizații, sau a unui brain-storming cu consultanți politici, nu cu economiști. Poate că nu am dreptate, aștept să fiu contrazis cu date concrete, dar nu pot înțelege de ce eliminarea voucherelor de vacanță pentru cei care au venitul mai mare de 6.000 RON reprezintă o economie. Banii de pe voucherele de vacanță intrau în HORECA, iar pentru Stat însemna multiplicarea lor în impozite și taxe.

Ilie a fugit cu vremea bună

La fel nu înțeleg cum un TVA mai mare la tot ceea ce înseamnă act cultural, de la cărți la spectacole, va avea un alt efect decât acela că cererea va deveni și mai mică. Dar poate că Ilie Bolojan a hotărât că ultimul loc pe care-l ocupăm în Europa la consumul de cultură trebuie consolidat pentru 2-3 generații. Atâta timp cât s-a inventat TikTokul, la ce ne mai folosesc cărțile și spectacolele de teatru…

Nu sunt singurele exemple, dar nu are rost să le trecem pe toate în revistă. Așa că o să mă refer la efectul politic al acestor măsuri. Iar aici Ilie Bolojan face, în opinia mea, o greșeală majoră. Din lipsă de imaginație politică sau prea multă ambiție personală. Asumarea poziției de președinte al PNL, validarea lui de către partid, va însemna un transfer al încărcăturii negative spre examenele electorale viitoare. Cu consecințe ușor de estimat, mai ales că Istoria ne arată exact ce s-a întâmplat cu numai 15 ani în urmă.

Mai țineți minte criza din 2010? Tăierea salariilor bugetarilor cu 25%, creșterea TVA de la 19% la 24%, restructurări masive în administrație și sistemul public, acorduri de împrumut cu FMI și UE. Același film, nu? Un remake nu poate da decât același rezultat. Atunci, PDL-ul lui Băsescu, Boc și Blaga a trecut printr-o situație dramatică, cu efect devastator în plan electoral. De la un scor bun în 2008 (32 la sută), a ajuns la jumătate în 2012 (15 la sută) și la dizolvare și fuziune prin absorbție cu PNL, în 2014, scrie Dan Andronic într-un editorial EVZ.

Tai tu salariile, te taie și românii de pe buletinul de vot…

Banzai Bolojan!

Ilie Bolojan aplică aceeași rețetă, urmând să aibă același rezultat. Preia șefia unui guvern care ia măsuri profund nepopulare, dar vrea să fie și Lider Maximo în PNL. Va avea aceeași soartă ca și Emil Boc. În câțiva ani va căuta o ieșire onorabilă, o scăpare de la drumul spre groapa fără fund a Istoriei. Iar singura salvare va fi USR. Va intra cu entuziasm în buzunarul mic de la jiletca neo-marxiștilor francofoni. Pe post de ceas de buzunar, unde Ilie Bolojan va fi cel mult limba mică. Astfel se va pune capăt istoriei de sute de ani a unui partid care a însemnat independența și modernizarea României.

Cred că din acest motiv la Congresul PNL din această lună sloganul, pardon strigătul de luptă, ar trebui să fie: Banzai Bolojan!

P.S. Să explic puțin cuvântul BANZAI. Puține cuvinte din lexicul japonez au o încărcătură istorică și emoțională atât de profundă. Este o expresie care, tradusă literal, înseamnă „zece mii de ani”.

Originar din tradițiile chinezești de curte, unde împărații primeau urări de „zece mii de ani de viață”, cuvântul a fost adaptat în Japonia medievală pentru a exprima venerația față de suveranul divin, Împăratul Japoniei. În epoca modernă, în special în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, „Banzai” a devenit mult mai mult decât o formulă de politețe: s-a transformat într-un strigăt de luptă, un jurământ al loialității absolute și un simbol al sacrificiului suprem. Inutil, am spune azi.

Soldații japonezi îl rosteau adesea în timpul atacurilor sinucigașe – cunoscute în Occident sub numele de „Banzai Charges” – în bătălii precum cele de la Saipan sau Iwo Jima. În rândurile piloților kamikaze, „Banzai” era uneori rostit înaintea decolării avioanelor kamikaze, însoțit de formula solemnă: „Tenno Heika Banzai!” – „Să trăiască Majestatea Sa Imperială 10.000 de ani!”.