Delimitarea față de perspectiva catastrofică
În perspectiva evoluționistă acest tip de peisaj strategic se regăsește doar în formulele de manifestare a unor sisteme aflate la începutul stărilor de dezvoltare/evoluție, acolo unde domină formule violente de creare a unei lumi mai evoluate/dezvoltate/bune.
Într-o lume complexă strategia dominantă este reprezentată de către acea caracteristică/element care devine dominant în funcție de condițiile de mediu, de societate, noteazp profesorul de economie Dragoș Huru pe LinkedIn.
Nu se poate afirma că până în prezentul economic am fost caracterizați de delăsare, nu, mai degrabă uneori am aplicat strategii exotice cu motivații îndoielnice şi cu efectul sărăcirii mai mult decât era cazul. În drumul nostru economic prin care am căutat să fim una dintre cele mai integrate economii din UE ne precipităm astăzi de deficitul bugetului public…nerealizat încă, adică acum trebuie să acoperim deficitul prin tăierea de cheltuieli şi creșterea încasărilor, pentru a nu fi în situaţia de a acoperii prin împrumuturi scumpe, deficitul.
Drumul românesc către performanță economică
În acest context am discutat la TVR cu doamna Maria Smarandache..link aici…despre drumul românesc de la o economie de periferie către centrul performanței economice, şi, astăzi când am parcurs o bună bucată de drum şi e loc şi de mai mult bine, despre cum de ne împiedicăm în structurarea acțiunilor, politicilor economice care pot să determine performanta economică.
Am respins ideea conform căreia nu putem să evităm aplicarea, încă odată fără succes, teoriei dezvoltării bazată pe curbe de sacrificiu şi am argumentat cum că originalitatea crizei de acum dă şi orientarea strategică a politicii economice şi anume aranjarea economiei către un model de înțeles şi predictibil.
O discuție care a părut mai puțin aplicată dar o discuție fundamentală, definitorie pentru aplicație, despre principii, care a avut darul de a identifica deciziile de politică economică realizate arbitrar, de fapt acelea ce au la bază experiențe personale subiective ce conduc către debandadă economică, adică la o stare mai absconsă decât haosul, la lipsa pieței în economie și apariția unor tranzacții întâmplătoare fără raportare la un sistem de prețuri. Asigurarea deciziei cu competențe reale și nu inventate ne poate arăta existența șansei către dezvoltare sau nu.
Aplicația economică a observației de cercetare a lui Constantin Rădulescu Motru conform căreia „Timpul este pentru român orice, numai monedă nu” ne-a creat prea multe costuri şi este timpul în care să decidem că nu mai este spațiu fiscal/bugetar în care să lungim boala” alegând doar strategii treptate în dauna celor numite acuzator „șoc” care s-au dovedit în alte state a fi acelea de succes.
Reconstrucția predictibilității economice
Recunoașterea adevărului, a stării de fapt ne poate duce către un miracol de tip economic, adică atingerea unei stări de mai bine, acum când, previziunile interne privind economia sunt primite cu o stare empatică de nemulțumire și frondă socială. Obiectivul principal al guvernului ar trebui să fie acela de a reclădi predictibilitatea în mediu de afaceri, să reclădească sistemul de pieţe cu rezultat într-un sistem de prețuri ce este singurul, de exemplu, care poate recorela prețul cu eficiența iniţiativelor.
Din acest punct de vedere fiecare sistem de economie naţională, integrat într-un spaţiu economic mai larg sau nu, are nevoie de propria sa strategie. Până acum. prin aplicarea politicii economice am „reușit” să excelăm în dezvoltarea stărilor de entropie a afacerilor primând fragmentarea excesivă a pieței motivată de ideea că oricine își dorește trebuie să aibă locul său, cuvenit chiar, sub soare, şi în mod straniu, fiecare își putea chiar alege astrul…
Finalul a fost întotdeauna falimentul, şi, de cele mai multe ori un faliment ascuns sub forma unei pecarizări a actului de economie în care cei care își doreau şi puteau să își construiască afaceri serioase erau parazitați sub forma de concurență neloială de către cei care aveau ca scop doar subzistența. Cel puțin calea de a scoate bani din orice şi pe oricare cale, drum aleas uneori atât de către economia privată… cât şi, uneori, de o corupție devenită lege de compoziție a sistemului de economie şi nu excepție…
Măsuri fiscale necesare pe termen scurt
Pentru a evita în mod definitiv sfârșitul lumii economice măsurile sunt pe pe termen scurt (e adevărat că nu pot fi amânate) şi guvernul va trebui să recurgă la creșteri de taxe pe termen scurt şi la anularea unor categorii de cheltuieli care se pot eficientiza şi la amânarea unora care pot fi amânate. “Pot fi amânate” este același lucru cu a identifica taxele ce pot fi mărite fără a crea dezechilibrele, inclusiv şi mai ales dezechilibre legate de concurență neloială.
Imperativul de a mării unele taxe, pe termen scurt ar trebui să ia în calcul principiul general al echității (Henry Sidgwick, 1907): „O acțiune pe care o persoană o consideră justă pentru sine este implicit considerată justă pentru toate circumstanțele similare”. Asta înseamnă că persoane aflate in aceleași circumstanțe trebuie sa se confrunte cu aceleași condiționalități ale taxării prin crearea unui sistem de echitate pe orizontală…
Având în vedere că sistemul fiscal reprezintă o conciliere socială a dezvoltării trebuie să ne așteptăm şi la un alt sistem de echitate, pe verticală prin care persoane cu venituri cu mult peste medie pot plăti nu doar taxe mai mari ci chiar si taxe suplimentare… iar aici polemicile sociale se opresc brusc în definirea ideii de medie care reprezintă o discuție de mare dificultate pentru guvern.
Fundamentele unui sistem fiscal viabil
Un bun sistem fiscal viitor al României, construit chiar şi prin măsurile actuale, pe termen scurt, ar trebui să fie construit prin utilizarea unor anumite principii care devin caracteristici ale sale pe termen lung. Adam Smith, unul, poate cel mai mare dintre părinţii fondatori ai ştiinţei economice, a formulat patru principii importante de impozitare…
Sunt cunoscute drept canoane de impozitare: Canonul Egalității… Canonul Certitudinii… Canonul de Confort… Canonul de Economie… Aici începe reforma structurală, administrativă şi de reglementare a tuturor organizațiilor care se ocupă de colectarea taxelor… şi, nefiind sfârșitul lumii nu putem să nu avem așteptări cu speranță.
