Recent au avut loc dis­cuții legate de nivelul investițiilor directe din primele două luni ale anului (ultimele date disponibile ale BNR), pe marginea faptului că reprezentanții guvernului au anunțat o creștere, dar printre cifre se putea identifica și o scădere. În esență, investițiile nete din ianuarie și februarie au însumat 654 milioane euro, în creștere de la 644 milioane euro în primele două luni ale anului trecut. Dar această cifră ia în calcul și sumele pe care românii le-au investit în străinătate și le scade din total, iar investițiile nerezidenților în România au fost de 655 milioane euro anul acesta și de 661 milioane euro anul trecut. Însă cel puțin la fel de importantă este valoarea participațiilor la capital, inclusiv profituri investite, care a fost de 742 milioane euro anul acesta și de 488 milioane euro anul trecut.

Până la urmă, ultima cifră este cea care ne arată cât de multă încredere au străinii în economia noastră și, în consecință, aduc bani sau își lasă profitul pentru dezvoltare. Și, din fericire, această încredere a crescut în ultimii doi ani, fapt vizibil prin majorarea valorii investițiilor străine directe. 

Perioada „de aur” a investițiilor în economia autohtonă a fost cea de dinaintea crizei din 2009, când cifrele anuale au atins un vârf de 9,2 miliarde euro în 2008, după 7,1 miliarde euro în 2007 și 8,6 miliarde euro în 2006. Odată cu declanșarea crizei însă investițiile s-au prăbușit la 3,35 miliarde euro în 2009 și au atins un minim de 1,7 miliarde euro în 2011. Valorile au revenit apoi pe creștere pentru ca în 2015 să se depășească nivelul din 2009, cu suma de 3,46 miliarde euro. Anul trecut, datele BNR arată că investițiile străine au totalizat 4,1 miliarde euro.

Mai mulți plecați, mai puțini bani

La fel de interesantă este și evoluția remiterilor către țară a românilor care muncesc în străinătate, bani care ajung de regulă direct în consum și chiar dacă alimentează parțial importul de bunuri, acoperă deficitul de cont curent prin faptul că sunt sume venite din afară. Datele BNR arată că remiterile din străinătate erau, la fel ca investițiile, mult mai mari în perioada anterioară crizei, cu un vârf înregistrat tot în 2008, de 6,31 miliarde euro. 

 

A urmat o scădere și în valoarea remiterilor anuale, dar nu la fel de mare ca la investiții. În 2009 valoarea acestora a coborât la 3,51 miliarde euro, iar cel mai puțin s-a trimis în țară în 2014, respectiv 2,54 miliarde euro. În 2015 valoarea a urcat la 2,78  miliarde euro, iar datele TransferGo arată că anul trecut au intrat în țară 3,15 miliarde euro.

Se poate observa că remiterile au fost mai stabile decât investițiile, iar diferențe sensibil mai mari în favoarea ISD au apărut doar în 2015, după șase ani în care remiterile au fost mai valoroase. De menționat și că sumele de bani aduse de muncitorii români de afară sunt mai mari dat fiind că cifrele BNR iau în calcul doar sumele aduse prin intermediul instituțiilor financiare. 

Institutul Național de Statistică (INS) numără aproximativ 2,4 milioane români care lucrează oficial în străinătate, dar cifrele ONU, aferente 2015, indică 3,4 milioane români. Neoficial, cifra este mai mare, dat fiind că sunt destui români care lucrează ilegal în mai multe țări europene. Cifra de 3,4 milioane ne situează între primele 20 de țări din lume după mărimea diasporei și pe locul patru în Europa, după Marea Britanie, Polonia și Germania. 

Datele ONU mai arată că nivelul mediu anual de creștere între 2000 și 2015 a fost de circa 7%, evoluție care ne arată o altă tendință interesantă. Valoarea mare a remiterilor din perioada 2006 – 2008 a coincis cu perioada de relaxare a condițiilor de acceptare a muncitorilor români în UE. Deși criza i-a afectat și pe aceștia, mai ales în state precum Spania, numărul celor care au ales să plece a continuat să crească, însă remiterile către cei de acasă au stagnat sau chiar au scăzut.

Estimările indică un număr de aproximativ două milioane de români plecați în 2008, mult sub cifra de 3,4 milioane din prezent. Evoluția remiterilor înseamnă, cel mai probabil, că mulți dintre cei plecați au decis să rămână în statele de destinație, și-au luat deja și familiile acolo, motiv pentru care banii disponibili pentru familia rămasă în țară sunt tot mai puțini sau deloc. De asemenea, o dată cu stabilirea definitivă în străinătate, ne putem aștepta ca valoarea remiterilor să se reducă.