Echinocţiul de toamnă-luni, 22 septembrie 2025 la 21:19
Punctul echinocțiului de toamnă, denumit și „punct autumnal”, se situează pe sfera cerească în punctul de intersecție dintre ecliptică — adică proiecția planului orbitei Pământului pe cer — și ecuatorul ceresc. La această dată, Soarele traversează acest punct, trecând astfel din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică.
La această dată, Soarele se află la nivelul ecuatorului ceresc, ceea ce face ca răsăritul și apusul să aibă loc exact în punctele cardinale est și vest, iar durata zilei să fie egală cu cea a nopții, indiferent de latitudine. Singurele excepții apar în regiunile polare: la Polul Nord începe noaptea polară, iar la Polul Sud Soarele rămâne deasupra orizontului timp de șase luni, până la echinocțiul de primăvară.
În emisfera sudică, 22 septembrie marchează începutul primăverii.
La latitudinile României, în aceste zile Soarele ajunge la amiază la o înălțime medie de aproximativ 45°, adică la jumătatea distanței unghiulare dintre zenit și orizont.
De la această dată, zilele vor continua să se scurteze, iar nopțile să se lungească, până la 21 decembrie, când va avea loc solstițiul de iarnă.
CÂND SE TRECEM LA ORA DE IARNĂ
România va reveni la ora oficială „de iarnă” în noaptea de sâmbătă spre duminică, 25-26 octombrie, când ceasurile vor fi date cu o oră înapoi, astfel că ora 4:00 va deveni ora 3:00. Ca urmare, ziua de 26 octombrie va fi cea mai lungă din acest an.
Astfel, în noaptea de 25 spre 26 octombrie, România va trece de la ora de vară, aplicată din ultima duminică a lunii martie, la ora Europei de Est sau Timpul Legal Român (TLR). Începând din acea duminică, țara noastră va avea două ore înainte față de timpul universal coordonat (UTC).
România se află în fusul orar 2, iar Timpul Legal Român se aplică din ultima duminică a lunii octombrie până în ultima duminică a lunii martie, când se revine la ora de vară, diferența față de UTC fiind de trei ore.
Parlamentul European a decis în martie 2019 renunțarea la schimbarea orei, măsură care urma să fie implementată din 2021, dar care necesita confirmarea de către parlamentele naționale.
Introducerea orei de vară în țările europene a avut loc în secolul trecut, ca măsură de economisire a energiei. Din 1980, Uniunea Europeană a adoptat treptat reglementări pentru armonizarea schimbărilor de oră la nivel național, însă în 2018 relevanța acestei măsuri a fost pusă sub semnul întrebării, studiile arătând economii de energie minore, iar cetățenii sesizând tot mai frecvent efecte negative asupra sănătății.
În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932, între 22 mai și 2 octombrie. Primii care au implementat ora de vară au fost germanii, în 1916, între 30 aprilie și 1 octombrie, urmați de britanici, în același an, între 21 mai și 16 octombrie. Alte țări care au adoptat ora de vară includ Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia și Tasmania. În Statele Unite ale Americii, ora de vară a fost introdusă pe 19 martie 1918, dar a fost folosită doar până în 1919.
