DW: Nimeni nu se teme de fortăreața ungară

Armata ungară construiește de zor la granița cu Serbia un zid care ar trebui să împiedice accesul refugiaților din sud. Nu pare însă un obstacol de netrecut. O relatare de Nemanja Rujević, din Subotica.

Money, money, money", melodia formației ABBA, răsună dintr-un vehicul militar. Soldații unguri glumesc și râd, chiar dacă au fost însărcinați cu un job extrem de plicticos: construirea unui gard la granița cu Serbia, lângă localitatea Ásotthalom. Un gard înalt de patru metri, devenit prioritate absolută pentru guvernul de la Budapesta. Stâlpii au fost deja montați, acum trebuie ridicate și fixate gratiile. Soldații fac eforturi să strângă cât mai bine sârma și să nu lase niciun punct slab.

"Migranții trec granița pe toată lungimea ei", spune un soldat. De aceea, zidul trebuie construit foarte repede, până la sfârșitul lunii. Sârma ghimpată reprezintă cam un metru din zid și este foarte ascuțită. Într-un loc a rămas prinsă în sârma ghimpată babețica unui bebeluș, după ce părinții lui au sărit gardul în partea cealaltă. Va fi în stare noul zid să-i oprească pe refugiați? Soldații așa speră.

În așteptarea "pakistanezului"

La 20 de kilometri vest, s-au adunat oameni care vor să testeze noul zid ungar. Ei așteaptă într-o fostă fabrică de cărămidă, la marginea orașului Subotica, din nordul Serbiei. În interior se pot vedea grafiti în arabă și alte limbi – un fel de carte de oaspeți. Într-unul din desene este ridiculizat președintele sirian Bashar al-Assad.

Un sentiment pe care îl împărtășește și Milad: "Toată lumea din Siria știe că Assad omoară oameni nevinovați", spune refugiatul de 27 de ani din Damasc. Milad a fugit împreună cu părinții săi de armata și milițiile siriene. Este specialist IT și speră să își găsească de muncă în Germania. Știe exact în ce oraș vrea să ajungă: la Frankfurt, acolo are rude.

Milad și ceilalți refugiați știu cum să treacă de soldații unguri și de zidul lor nesfârșit. Tânărul sirian explică timid că așteaptă un telefon. "Pakistanezul" o să sune imediat. "El îi va mitui pe polițiști", spune Milad. Intermediarul misterios ar fi un vechi refugiat rămas la granița ungară pentru a câștiga o grămadă de bani.

Afacere prosperă

Milad și părinții săi vor plăti cam 4.500 de euro pentru a ajunge în Germania. Dacă o să reușească. Pentru migranții fără bani, există variante ieftine: pentru 50-100 de euro, refugiații sunt conduși la locuri mai slabe din gard și lăsați să traverseze singuri. Se pare că doar "pakistanezul" reușește să treacă zilnic peste graniță în jur de 20 de persoane. Desigur că el nu își face apariția, cât timp în fabrica de cărămidă se află jurnaliști. De aceea, unii refugiați ne roagă să plecăm.

Nu doar traficanții profită de situația refugiaților, ci și polițiștii sârbi de circulație. Se știe că ei sunt dispuși să închidă ochii pentru 20 de euro și când dau de un șofer băut. Acum au descoperit o afacere și mai profitabilă: opresc taxiurile spre Subotica și îl taxează cu 100 de euro pe fiecare refugiat aflat în mașină. "Este groaznic", povestește un șofer de taxi, martor la astfel de scene. "Săracii oameni se aventurează în necunoscut și mai sunt prigoniți și de poliția de aici"

 

Iar șoferii de taxi se tem că ar putea fi acuzați că sunt traficanți de persoane sau călăuze. În acest caz, ar putea fi trimiși la închisoare iar mașina lor ar fi imediat confiscată. Doar în 2015 au fost confiscate astfel peste 1000 de automobile, conform ziarului sârbesc VREME. Șoferul de taxi nu înțelege. "Acești oameni vor doar să treacă mai departe în Ungaria. De ce să nu le ușurăm drumul?"

Bunul samaritean

Refugiații dau însă și peste oameni care îi ajută. Când Tibor Varga coboară din camionul său gri, refugiații știu că acesta le aduce mâncare. Pe preotul evanghelic îl recunosc după umerii lați, barba de trei zile și pantalonii de camuflaj. Deja de patru ani – de la începutul Primăverii Arabe – el le aduce refugiaților zilnic pâine, ouă și articole de igienă personală. "Oamenii ăștia suferă pentru că nimeni nu se interesează de problemele lor", spune Varga, care lucrează pentru o organizație de ajutorare. "Uneori, o strângere de mână, un zâmbet larg și o voce plăcută ajută mai mult decât câteva mii de euro."

Preotul nu poate să înțeleagă de ce politicienii populiști din Europa vorbesc de amenințarea posibilă reprezentată de valurile de refugiați. "Și dacă aș ști că este vorba de un terorist – ce ar trebui să fac dacă lui îi este foame și sete? În plus, am întâlnit deja mii de oameni. Până acum nu m-a omorât nimeni."

 

O problemă de etică

Varga povestește cu plăcere istorioare biblice. Cum ar fi cea a bunului samaritean. Despre reticența UE de a primi refugiați el crede că: "Este asemănător cu Evul Mediu: regele are un castel, în jurul căruia trăiesc săracii. În vremuri de criză, ei vor să intre în castel iar regele trebuie să decidă dacă le dă drumul. Este o chestiune de etică."

Preotul confirmă că refugiații vorbesc mult despre zidul ungar. Ei nu se tem însă de niște sârmă. "În legătură cu toate zidurile din lumea întreagă: oamenii aceștia sunt foarte deciși să treacă dincolo. S-au confruntat deja în viața lor cu probleme și mai mari."

Până acum, sârma ghimpată și-a dovedit eficiența când vine vorba de căprioare. Iar comercianții de articole din fier din Subotica simt și ei efectele gardului: instrumentele de tăiat sârma sunt la mare căutare zilele acestea.