Dumitru Budrala aduce la Sibiu de 30 de ani filme de pe mai multe continente și adună oameni din toată lumea care vin să le privească.

Care credeți că este cel mai de succes proiect implementat în 2022?

Pusă așa, întrebarea dumneavoastră mă face să constat, lucru pentru care vă mulțumesc, că anul 2022 a fost un an de succes pentru mine și pentru echipa Astra Film Festival, pentru că am lucrat tot anul ca festivalul din toamnă să fie, așa cum ne-am obișnuit publicul, încă din 1993, un eveniment cultural de referință.

Am reluat Astra Film Junior, programul nostru de educație prin film documentar, proiecțiile în Dom, am dus filmul documentar în mall, am adus pe marele ecran documentare de investigație făcute de jurnaliști curajoși, am umplut cocheta sală Thalia cu spectatori mulțumiți de calitatea filmelor și a discuțiilor de după și am umplut străzile și cafenelele Sibiului cu acea atmosferă unică, de festival de calitate. Și am fost foarte bucuroși să oferim publicului nostru deja celebrele proiecții de film văzute din bărci care plutesc pe lac, în inima Muzeului Astra. 

Care este cel mai mare proiect din cariera dumneavoastră implementat în cadrul instituției în care activați în prezent?

Astra Film Festival, evenimentul cultural pe care l-am fondat în anul 1993, a devenit, în timp, un proiect de referință nu doar pentru mine, ci pentru întreaga echipă, ba chiar pentru întreaga noastră comunitate.

Atunci când Sibiul se mândrește cu festivalul nostru, când se vorbește frumos despre Astra Film Festival la Londra, New York, Paris, Kiev, Sofia, Belgrad, când mii de autori de pe toate continentele își trimit filmele la noi și sunt atâția oameni care își iau concediu ca să vină la Sibiu în vreme de festival, atunci când toate aceste lucruri se întâmplă, mă bucur și cred că într-adevăr am făcut ceva bun.    

Care sunt proiectele prevăzute pentru 2023?

„Proiectul de țară” al Astra Film Festival este, în acest an, organizarea la cote maxime, așa cum nu s-a mai văzut, a celei de-a 30-a ediții. Avem o istorie, o tradiție bogată; suntem cel mai vechi festival de film din România și încercăm, an de an, să devenim cel mai nou, să inventăm mereu ceva, pentru că timpul nu stă în loc. În câteva zile se va încheia perioada de înscriere a filmelor, după care va urma atenta muncă de selecție, pe care o așteptăm cu nerăbdare și cu bateriile încărcate.

Pregătim numeroase momente de vârf pentru la toamnă, când vom aduce tot ce am făcut mai bun timp de 30 de ani și multe lucruri în plus. Și sper să lansez în acest an un film de suflet, la care lucrez de multă vreme, dintotdeauna.

Care sunt cele mai mari probleme cu care v-ați confruntat în contextul pandemiei?

Cea mai mare provocare din timpul pandemiei a fost să găsim răspunsul convenabil la întrebarea „a fi sau a nu fi”, mai ales că toate semnele păreau să indice cea de a doua variantă. Tocmai ieșeam din lockdown și la orizont se prefigurau noi restricții. Am avut atunci o discuție cu cărțile pe masă și am luat o decizie care părea riscantă: să ieșim în aer liber, să facem proiecții pe scene inedite, în Piața Mică și în interiorul Muzeului Astra Sibiu. Atunci ne-a venit ideea proiecțiilor de film văzute din bărci care plutesc pe lac. A fost un succes total, oamenii au venit cu entuziasm, s-a stat până noaptea târziu la filme, concerte, discuții. 

A fost costisitor, numai cine nu a organizat vreodată un festival, chiar unul de mică amploare, nu știe cât de costisitor e, dar am simțit la propriu că răspunsul la întrebarea „a fi sau a nu fi” e unul singur, pentru care merită să facem orice efort. Chiar orice efort, credeți-mă. Pentru că, dincolo de provocarea de a face un astfel de festival în aer liber, ne-am confruntat, mai mult decât de obicei, cu cea privind finanțarea și predictibilitatea bugetului pe care îl avem la dispoziției. Dar asta e problemă veche, care pare să nu își găsească leac.

De ce v-ați lovit în relația cu administrația locală sau centrală?

Aș vrea să zic o vorbă din bătrâni: cele rele să se spele, cele bune să se-adune. În cazul ideal, un eveniment cultural major ar trebui să fie o prioritate pentru administrațiile locală și centrală. Nu există multe astfel de evenimente în România. Din păcate, le numeri pe degetele de la o mână, hai, de la două mâini. Atunci când ai așa ceva, ar trebui să te asiguri că oamenii ăia care fac asta au tot sprijinul de care e nevoie, pentru că succesul unui astfel de eveniment nu e al lor, ci al întregii comunități, al României chiar.

E un succes care trebuie văzut ca o investiție în educația oamenilor, în coeziunea comunității, mândria de a-i aparține și de a te manifesta împreună cu semenii tăi. Iar a fi o prioritate înseamnă a facilita elementele de infrastructură necesare și a furniza fonduri; mai importantă chiar decât mărimea lor, mi se pare predictibilitatea acestor fonduri. Să știi, tu, organizatorul, cu cel puțin un an înainte, pe ce buget te poți baza, astfel încât să îți poți face planul, să contractezi invitați, aparatură etc. Bineînțeles că nu se așteaptă nimeni să facă un festival de film bazat doar pe bani veniți de la stat.

Dar, de la un nivel încolo, e necesar un parteneriat cu statul, cu administrația. În rest, partenerii privați, sponsorii, sunt mai mult decât necesari și încurajez pe oricine vrea să între în lumea fascinantă a organizării de evenimente culturale să ia foarte în serios acest aspect, al finanțării, fără de care nicio idee genială nu poate trece de pe hârtie pe teren.  

Ce sfat i-ați da unui tânăr care este la început de drum într-o carieră similară cu a dumneavoastră?

În afară de sfatul referitor la partea financiară, inerentă oricărui proiect, spun și eu, ca toată lumea trecută prin viață: e nevoie de pasiune totală și de multă muncă. Important e ca și atunci când muncești 12-14-18 ore în fiecare zi să nu ți se pară că aceea e o muncă, să ai impresia că asta trebuie să faci, să vrei mai mult, în primul rând de la tine.

Adaug ceva important: să nu uite niciodată că nu e singur pe lume. Să aibă grijă de oamenii care îi vin alături, să se poarte cu ei așa cum își dorește să se poarte ei cu el. Nu cred în turnuri de fildeș, cred în echipe și în forța echipelor încercate de timp și lucruri temeinice făcute împreună.

Care credeți că vor fi cele mai importante schimbări în domeniul în care activați în următorii 10 ani?

Privesc și eu cu atenție, impactul Inteligenței Artificiale asupra a tot ce facem și avem de făcut și am încredere că vom fi suficient de inteligenți natural încât să avem în ea cel mai bun prieten. 

Bani și Succes. Ce vă spun aceste cuvinte?

Am un cuvânt mai bun: calitate. Încă unul: tenacitate. Încă unul: pasiune. Încă unul: dragoste.