Drepturile Omului – “Expendable Quantity” în România?
Democrația din România a suferit un regres semnificativ în anul 2024. Potrivit raportului Economist Intelligence Unit, România a fost retrogradată din categoria de „democrație defectuoasă” la statutul de „regim hibrid” — un tip de guvernare situat imediat deasupra regimurilor autoritare. Acest clasament include trăsături precum: restrângerea libertăților fundamentale, corupția tolerată, limitarea drepturilor civile și politice, și abuzuri instituționalizate.
Un efect colateral adesea trecut cu vederea este acela că un scor scăzut al democrației poate duce la suspendarea unor finanțări și împrumuturi externe acordate României.
În acest context, instituții precum Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) sau Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) joacă un rol esențial în susținerea unui nivel minim de conformitate democratică, inclusiv din perspectiva directivelor Uniunii Europene.
Și totuși, în prezent se discută despre comasarea CNCD cu instituția Avocatului Poporului și desființarea IRDO. În lista celor 91 de măsuri negociate la Palatul Cotroceni, la poziția 35 apare chiar desființarea Institutului Român pentru Drepturile Omului, alături de alte entități precum Institutul Levantului sau Institutul Revoluției.
Este evident că România se confruntă cu o criză economică profundă, ce impune măsuri dure, dar acest context critic nu ar trebui să devină pretext pentru tăierea instituțiilor-cheie ale statului de drept. Nu orice economie bugetară este, automat, o decizie bună. Iar drepturile fundamentale ale cetățenilor nu pot fi negociate ca un capitol de cheltuieli publice.
IRDO – instituție modestă, rol esențial
Deși adesea trecut în plan secund în spațiul public, IRDO este membru al Rețelei Europene a Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului (ENNHRI) și punct focal național pentru combaterea SLAPP – acțiuni judiciare vădit abuzive, menite să reducă la tăcere jurnaliști și apărători ai drepturilor omului, în conformitate cu Recomandarea UE 2022/758.
Institutul are o misiune nobilă, desfășoară activități cu impact major la nivelul societății, are un statut recunoscut la nivel internațional și este implicat direct cu multiple organisme din sfera europeană, toate cu influență asupra imaginii României.
În baza mandatului, Institutul poate oferi expertiză la cel mai înalt nivel, fapt relevat printr-o bună cooperare interinstituțională cu Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Justiției, de exemplu, care colaborează cu Institutul pe diferite aspecte de interes național și european.
IRDO funcționează cu un buget anual de doar 290.000 euro (2025) și are 8 angajați. Este greu de argumentat că desființarea unei astfel de instituții va contribui semnificativ la redresarea financiară a statului. În schimb, un asemenea gest ar putea alimenta percepția internațională deja fragilă privind abandonarea valorilor democratice în România.
Semnalele de la Bruxelles sunt clare
Pe culoarele instituțiilor europene, declarațiile liderului UDMR, Kelemen Hunor, privind comasarea CNCD cu Avocatul Poporului nu au trecut neobservate. Iar România deja este sub lupa UE și a ONG-urilor internaționale după anularea primului tur al alegerilor prezidențiale, un precedent considerat periculos pentru democrația internă.
În acest context, slăbirea instituțiilor care apără drepturile omului poate alimenta și mai mult narativul că România deviază de la principiile statului de drept. Nu ne permitem acest lux.
Reformele structurale sunt necesare. Economiile, inevitabile. Dar desființarea instituțiilor-cheie ale democrației, sub pretextul austerității, nu este o cale sigură spre redresare, ci un pas periculos spre marginalizare democratică. Într-o Uniune Europeană unde apărarea drepturilor omului e pilon esențial, România ar trebui să-și consolideze, nu să-și slăbească, aceste mecanisme.
