Capital: În ceea ce priveşte valorificarea bunurilor sechestrate sau intrate în proprietatea statului, în urma unor sentinţe definitive, la cât au ajuns sumele în urma vânzărilor?

Dragoş Doroş: Am pornit de la zero lei valorificaţi. Direcţia s-a înfiinţat în ianuarie 2016 şi este una naţională astăzi. S-a terminat anul 2016 cu peste 200 de milioane de lei încasaţi din valorificarea acestor bunuri.

Capital: Aţi fost sunat vreodată de ambasadori, şefi de partid, pentru a primi direcţii referitoare la felul în care trebuie tratat un anumit contribuabil?

Dragoş Doroş: Nu s-a întâmplat asta. Pentru că am şi trasat o linie clară. Discuţii şi comunicare permanentă a existat cu contribuabilii. Însă acestea s-au desfăşurat într-un cadru transparent. Din vara anului 2016 e în funcţiune o procedură care înregistrează, şi e public, toate întâlnirile demnitarilor. Iar orice solicitare de audienţă a fost înregistrată pe această platformă pe care o găsiţi pe site-ul guvernului.

Capital: Credeţi că o amnistie fiscală ar fi utilă în România?

Dragoş Doroş: Amnistiile sunt un instrument care a fost folosit în mai multe rânduri de mai multe state europene. Amnistia fiscală are ca primă raţiune de instituire aducerea în ţară a unor capitaluri care pot fi puse la lucru în investiţii legitime care să creeze plus valoare. Ideea e că există un număr de cetăţeni români care au bani afară şi care nu şi-i aduc decât dacă statul face o amnistie. Şi atunci e util să ne gândim cam cât valorează aceste capitaluri, cam pentru ce regim de amnistie ar fi dispuşi aceşti oameni să îşi repatrieze acele sume, şi să facem în aşa fel încât banii să revină în ţară. Pentru că trebuie trasă şi o linie. Pentru unii să se aplice amnistia, iar pentru alţii nu. Repet, e vorba de capitaluri deţinute de cetăţeni români, care au fost obţinute în România sau în afara ţării şi sunt ţinute acum înafară, şi, din cauza asta, nu produc în ţară. Noi avem o cotă de impozitare de 16%. Unii spun că dacă s-au obţinut capitaluri pentru care nu s-au plătit deloc impozite, deci s-au obţinut cumva fraudulos, ca să le permitem acestor oameni să le scoată la lumină, să îi impozităm cu o cotă mai mare decât 16%, care să fie punitivă. Şi sunt alte voci care spun că sunt capitaluri care nu s-au obţinut neapărat fraudulos, însă oamenii aşteaptă să le aducă în ţară pentru că nu vor să le impoziteze. Iar pentru ei se consideră că ar trebui redusă cota. Felul în care se aşează amnistia este rezultatul unor calcule care să dea un randament mai bun şi, în final, este o decizie politică.