Dr. Stiglitz contra FMI

Ceea ce face posibil fenomenul globalizarii este scaderea semnificativa a costurilor de transport si comunicatii. Astfel, oamenii de pretutindeni pot impartasi aceleasi bunuri si informatii, iar lumea devine tot mai mult o entitate economica unica.La o scara mult mai mica, un fel de globalizare s-a petrecut si in urma cu 150 de ani, cand au aparut si s-au dezvoltat retelele de telegraf si de cai ferate. Rezultatul acelui proces a fost edificarea natiunilor, in SUA si in Europa. Diferenta fata de

Ceea ce face posibil fenomenul globalizarii este scaderea semnificativa a costurilor de transport si comunicatii. Astfel, oamenii de pretutindeni pot impartasi aceleasi bunuri si informatii, iar lumea devine tot mai mult o entitate economica unica.
La o scara mult mai mica, un fel de globalizare s-a petrecut si in urma cu 150 de ani, cand au aparut si s-au dezvoltat retelele de telegraf si de cai ferate. Rezultatul acelui proces a fost edificarea natiunilor, in SUA si in Europa. Diferenta fata de ceea ce se intampla azi este ca, atunci, procesul era supravegheat de guvernele nationale, ceea ce facea ca efectele sa fie benefice.
„Astazi nu exista un sistem similar care sa supravegheze procesul de globalizare mondiala. Avem o guvernare globala, fara a avea un guvern global. In schimb, de 50 de ani avem un sistem de institutii internationale, cum sunt Banca Mondiala (BM), Fondul Monetar International (FMI), Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), care sunt responsabile pentru diverse segmente ale procesului: dezvoltare, comert, stabilitate financiara. Modul in care sunt conduse aceste organizatii economice vine din modul cum s-au dezvoltat ele de-a lungul anilor: nedemocratic, netransparent, dependente de marile interese, pe seama tarilor sarace”, afirma dr. Joseph Stiglitz.
Ce nu merge bine in aceste institutii? De ce genereaza ele marsuri de protest, demonstratii si revolte, cum s-a intamplat la Seattle in 1999, la Washington si la Praga in 2000, in Quebec si iar la Washington, in 2001. Ce exista dincolo de aceste nemultumiri?
Dezvoltarea ramane apanajul tarilor bogate
„A fost nevoie de 50 de ani pentru a afla ca dezvoltarea este posibila, dar nu si obligatorie.” Au fost si succese remarcabile, de pilda in Asia de Sud-Est. In Coreea, venitul national a crescut de opt ori in ultimii 35 de ani. Dar cea mai mare parte a lumii a stagnat sau chiar a saracit.
Marele succes al ultimilor 20 de ani in materie de dezvoltare este China. Din cresterea totala a venitului national in tarile nedezvoltate, 75% s-a obtinut in China. „Daca cineva vrea sa studieze cresterea economica rapida, sa studieze China.” Au mai fost si alte cateva cazuri izolate. De exemplu, Botswana, a carei rata de crestere se scrie cu doua cifre.
„Ce au in comun China si Botswana? Ei bine, nici una nu are un program FMI, ambele s-au dezvoltat pe strategii proprii. Strategia FMI pune accentul pe privatizare, liberalizare si macrostabilizare, ignorand orice altceva. Pentru China insa, prioritara a fost crearea a cateva milioane de locuri de munca in fiecare an. Guvernul a tinut dobanzile foarte jos, pentru ca oamenii sa porneasca noi afaceri. In tarile in care exista programe FMI, dobanzile sunt atat de ridicate, incat nici daca ar exista acolo conditiile din SUA, oamenii tot nu ar imprumuta bani sa faca afaceri. Si atunci, cum sa se dezvolte aceste tari?
Botswana a apelat o singura data la ajutorul FMI, cand i s-a raspuns: va ajutam, dar trebuie sa acceptati anumite conditii. Intre altele, sa nu foloseasca rezervele. Cum sa nu le folosim? – s-au mirat botswanezii – doar pentru asta le avem! Uite ce este, au replicat cei de la FMI, voi, cei din tarile in curs de dezvoltare, nu prea intelegeti cum stau lucrurile, si daca o tineti tot asa, n-o sa vedeti nici un ban de la noi.
Drept pentru care Botswana a preferat sa se descurce singura. Dupa ce a depasit momentul acela, a cunoscut doua decenii de crestere neintrerupta, pana azi. „Succesul Botswanei nu se datoreaza minelor de diamante. Resurse mari au si Sierra Leone, si Nigeria. Dar acolo oamenii se lupta la sange pentru resurse, nu au reusit sa obtina solidaritatea sociala care exista in Botswana.”
Si mai este ceva: o tara este considerata solvabila daca are rezerve egale cu datoria externa pe termen scurt. „Cum rezolvi problema asta, cand ai o datorie de 100 milioane dolari la o banca americana? Mai iei 100 milioane, cu 20% dobanda, pentru ca riscul este ridicat, si cumperi bonuri de tezaur din SUA. Astfel ca tu, tara saraca, creditezi America, la 20%, imprumutandu-te de la bancile americane cu dobanzi de 40%. Acesta este sistemul pe care FMI si Trezoreria SUA il impun tarilor sarace. Este aceasta o premisa pentru dezvoltare? In nici un caz! Eventual, pentru dezvoltarea Statelor Unite.”
Tranzitia nu duce la economia de piata
„Indemnul Occidentului catre Rusia si toate celelalte tari comuniste a fost net: treceti la economia de piata si veti avea prosperitate. Reteta a fost: privatizare, plus liberalizare, plus descentralizare. Prognoza: venitul national va cunoaste cresteri enorme in aceste tari. Rezultatul: cu exceptia a trei-patru tari, productia si venitul au scazut.” In ultimul deceniu, venitul national al Rusiei s-a redus cu 40%, iar in tari ca Georgia, cu 75%.
„Dar nu numai ca este mai mic cozonacul, el este si mai inechitabil impartit. O mana de oameni o duc mult mai bine, marea majoritate o duc mult mai rau. Tranzitia la economia de piata a fost chiar mai rea decat spunea candva propaganda comunista ca este capitalismul, cu toate inechitatile pe care le genereaza.”
Au fost si cateva tranzitii de succes: Polonia, China, Slovenia, Ungaria.
Cele mai multe sunt insa esecuri dramatice. „Azi, cand spui Rusia, spui capitalism mafiot. Ca sa poti crea o economie de piata, ai nevoie nu doar de proprietate privata, ci si de domnia legii, de un sistem care sa apere contractele. Altfel, cum sa faci afaceri, cum sa faci investitii, cum sa creasca economia? Dar tarilor in tranzitie li s-a spus mereu: nu va faceti griji, lucrurile se vor rezolva cu timpul, voi trebuie doar sa privatizati cat mai repede.
Asta este ca si cum ai spune ca politicile pentru protejarea mediului concurential apar direct din piata. A fost Rockefeller un campion al protejarii concurentei? Nici vorba! Este Bill Gates? Nu! Dar ce se intampla atunci cand o mana de oameni ajung sa posede o multime de bani? De aici va rezulta domnia legii? Nu, mai curand acei indivizi incep sa liciteze pentru a cumpara guvernul. Dar asta nu mai este democratie, nici economie de piata.”
Crizele au lovit 100 de tari in ultimii 25 de ani
Ceea ce a atras atentia asupra problemei globalizarii a fost criza asiatica din 1997, dupa care au urmat Rusia, Brazilia, Turcia.
„Factorul cheie in 1997 a fost liberalizarea pietelor de capital, conform ideologiei FMI. Dar asta a permis capitalului speculativ, pe termen scurt, sa intre si sa iasa fara restrictii de pe piata. Industrii intregi pot aparea si disparea peste noapte, generand tulburari enorme in economie, in societate, inclusiv recesiune.
Cum a procedat FMI in criza asiatica? In Coreea, a impus ridicarea dobanzii de la 9% la 25% si apoi la 40%. Urmarea: jumatate din firmele coreene au dat faliment; in Indonezia, trei sferturi. Apoi, au cerut suspendarea ajutoarelor sociale. Atunci, am spus: in sase luni, populatia se va revolta. Stiti ce a raspuns FMI? Au zis: nu-i nimic, trebuie sa sufere.” Problema este ca, urmare a revoltelor, capitalul a fugit din Coreea, iar criza s-a adancit.
Reformarea FMI este o chestiune de timp
„Deci politicile impuse de FMI au fost nu numai nedrepte si nemiloase, ci si antieconomice. Ele contrazic orice manual de economie, violeaza toate principiile pe care copiii nostri le invata la scoala. Greselile pe care le face FMI vin din conceptia lor fundamentalista despre piata. Ei ignora ca nicaieri nu exista piata perfect libera: exista reglementari financiare, protectia consumatorului, standarde etc., deci o multime de limitari. Iar fara asemenea reguli si legi, sistemul de piata nu poate functiona.

Pe de alta parte, obiectivul nr. 1 al institutiilor internationale nu este stabilitatea financiara globala, ci sa asigure veniturile creditorilor de pe Wall Street, chiar cu pretul unor dezechilibre in alte parti ale lumii. Interesele particulare, secretomania care acopera adoptarea deciziilor si lipsa democratiei caracterizeaza aceste institutii. La FMI, nu functioneaza sistemul un om egal un vot, ci un vot egal un dolar, dar nu de orice fel, ci dolarul din 1944.” In aceste conditii, este imposibil sa fie controlate politicile FMI si ale celorlalte institutii.r
„Globalizarea este un proces esentialmente pozitiv si poate fi o resursa pentru dezvoltare, dar pana acum n-a dovedit-o. Protestele anti-FMI sunt justificate, chiar daca personal nu agreez toate ideile promovate cu asemenea prilejuri. Dar actiunea societatii civile imi da speranta ca organizatiile care conduc astazi lumea vor fi candva reformate.” tr
r
Carte de vizitar
r
Dr. Joseph Stiglitz are statura unui semizeu in randul economistilor americani. Fost vicepresedinte si economist-sef al Bancii Mondiale pana in noiembrie 1999, apoi seful consilierilor economici ai presedintelui Clinton, dr. Stiglitz este azi profesor la Universitatea Stanford si Guest Scholar la Institutul Brookings. Este curent solicitat de marile firme de consultanta si cutreiera America pentru a tine conferinte. In ultima saptamana din aprilie, cand l-am intalnit, cu un asemenea prilej, la Universitatea Scranton, Pennsylvania, pe agenda lui mai figurau: Tokyo, Cleveland, Washington si New York. Cunoaste bine Romania, fiind foarte interesat sa afle ultimele noutati despre mersul privatizarii, politica guvernului Nastase, piata de capital si noul mandat al presedintelui Iliescu.r