Jane Goodall, pioniera cercetării cimpanzeilor și voce globală pentru mediu, a murit la 91 de ani
Jane Goodall, om de ştiinţă şi activist care şi-a transformat pasiunea pentru primate într-o misiune de-o viaţă pentru protejarea planetei, a încetat din viaţă miercuri, la vârsta de 91 de ani. Institutul pe care l-a fondat a anunţat pe reţelele sociale că decesul s-a produs din cauze naturale, subliniind că moştenirea sa rămâne una de neşters pentru ştiinţă şi pentru mişcarea ecologistă mondială.
Institutul Jane Goodall a transmis că descoperirile etologului britanic au revoluţionat modul în care oamenii înţeleg lumea animală, iar dedicaţia ei pentru conservarea naturii a inspirat generaţii întregi.
Goodall a demonstrat că ştiinţa şi activismul pot merge mână în mână, îmbinând cercetarea academică cu o campanie neobosită pentru protejarea mediului şi pentru lupta împotriva schimbărilor climatice.
De la un copil pasionat de animale, a ajuns un pionier al etologiei
Născută în 1934 la Londra şi crescută în Bournemouth, pe coasta sudică a Angliei, Goodall a manifestat încă din copilărie o dragoste aparte pentru animale. Cadoul primit de la tatăl său, o jucărie de pluş în formă de gorilă, i-a aprins imaginaţia şi a determinat-o să viseze la o viaţă în mijlocul faunei sălbatice. Lecturile din cărţi precum „Tarzan” şi „Dr. Dolittle” i-au întărit acest vis.
După terminarea şcolii, lipsa resurselor financiare a făcut-o să amâne studiile universitare. A lucrat ca secretară şi în industria filmului, până când a primit o invitaţie de a vizita Kenya.
În 1957, după ce şi-a strâns bani pentru călătorie, a ajuns în Africa de Est, unde l-a întâlnit pe antropologul şi paleontologul Louis Leakey şi pe soţia acestuia, Mary Leakey. Întâlnirea i-a schimbat destinul, îndrumând-o spre studiul primatelor.
Cercetările lui Jane Goodall au schimbat ştiinţa
Sub coordonarea lui Louis Leakey, Goodall a pus bazele rezervaţiei de la Gombe Stream, în actuala Tanzanie. Observaţiile făcute aici au zdruncinat teoriile ştiinţifice ale vremii.
Ea a dovedit că cimpanzeii folosesc unelte, o descoperire care a redefinit concepţiile despre ceea ce înseamnă a fi om. Leakey a rezumat impactul cercetării spunând că, în faţa acestei dovezi, fie trebuia redefinit omul, fie uneltele, fie acceptat faptul că şi cimpanzeii sunt oameni.
Goodall a atras atenţia prin faptul că a ales să dea cimpanzeilor nume, nu numere, observând personalităţile lor distincte, relaţiile familiale şi comportamentele emoţionale. Printre cei mai cunoscuţi se afla David Greybeard, cimpanzeul cu şuviţă argintie care a devenit simbolul studiilor de la Gombe.
În paralel, colaborările cu National Geographic au transformat-o într-o figură recunoscută la nivel mondial. Filmele şi articolele publicate au adus publicului larg o imagine nemaiîntâlnită a vieţii cimpanzeilor.
A trecut ulterior la activism ecologic, devenind un veritabil ambasador al naturii
După aproape trei decenii de cercetare, Goodall a înţeles că protejarea cimpanzeilor nu putea fi realizată fără apărarea habitatului lor. Aşa a început tranziţia ei de la primatologie la activism ecologic. În 1977, a înfiinţat Institutul Jane Goodall, organizaţie non-profit dedicată cercetării, educaţiei şi conservării.
Activitatea institutului s-a extins treptat la nivel mondial, incluzând programe de sănătate, dezvoltare comunitară şi educaţie pentru tineri. Printre acestea se numără Roots & Shoots, o iniţiativă destinată copiilor şi adolescenţilor, menită să-i implice direct în protejarea mediului.
Goodall a devenit astfel un veritabil ambasador al naturii. Timp de zeci de ani, a călătorit în medie 300 de zile pe an, participând la conferinţe, întâlniri oficiale şi vizite în comunităţi locale din întreaga lume. Ea a continuat aceste turnee până aproape de vârsta de 90 de ani.
Distincţii şi recunoaştere internaţională
Pentru contribuţiile sale, Goodall a primit numeroase distincţii. În 2003 a fost înnobilată „Dame” a Imperiului Britanic (titlu similar cu cel de „Sir” acordat bărbaților – n.r.), iar în 2025 a fost decorată cu Medalia Prezidenţială a Libertăţii în Statele Unite, una dintre cele mai înalte distincţii civile.
În interviuri, ea a avertizat constant asupra pericolelor schimbărilor climatice, subliniind că omenirea mai are doar „o fereastră de timp” pentru a acţiona.
Într-un mesaj devenit celebru, rostit în 2002, Goodall afirma că există speranţă, dar soluţiile depind de fiecare individ în parte.
„Da, există speranţă… Este în mâinile noastre, este în mâinile voastre şi în mâinile mele şi în mâinile copiilor noştri. Depinde cu adevărat de noi”, spunea ea atunci.
O viaţă personală legată de cercetare
Primul soţ al lui Jane Goodall a fost cameramanul de natură sălbatică Hugo van Lawick, alături de care a petrecut ani în junglă şi cu care a avut un fiu, cunoscut sub numele de „Grub”.
Căsnicia lor s-a încheiat în 1974, iar van Lawick a murit în 2002. Ulterior, în 1975, Goodall s-a recăsătorit cu Derek Bryceson, politician şi director al parcurilor naţionale din Tanzania, care a încetat din viaţă în 1980.
O moştenire care inspiră generaţii
De-a lungul vieţii, Jane Goodall a publicat peste 30 de cărţi, inclusiv bestsellerul „Reason For Hope: A Spiritual Journey” (1999), precum şi numeroase volume pentru copii. Prin scrierile, conferinţele şi activitatea ei, a insuflat încredere în rezilienţa naturii şi în capacitatea oamenilor de a schimba viitorul.
Deşi a recunoscut adesea că era uimită de energia şi rezistenţa sa, a continuat să călătorească, să scrie şi să mobilizeze comunităţi până la final. În 2014, mărturisea pentru New York Times că uneori îi era greu să creadă că persoana activă, mereu pe drumuri, era chiar ea.
„Nu încetează să mă uimească faptul că există această persoană care călătoreşte şi face toate aceste lucruri. Şi acea persoană sunt eu. Nu pare deloc a fi eu”, spunea Jane Goodall, atunci în vârstă de 80 de ani.
