Scriitoarea Lăcrămioara Stoenescu a încetat din viață

Lăcrămioara Stoenescu, o figură emblematică a literaturii române, a trecut în neființă, lăsând în urmă o operă profundă și emoționantă. Născută în 1942 la Giurgiu, viața ei a fost marcată de represiunea comunistă. Totul a început cu deportarea familiei sale pe când ea avea doar 10 ani.

Tatăl autoarei, Corneliu Stoenescu, a fost arestat de către Securitate fiind acuzat de propagandă politică în timpul lui Ion Victor Antonescu.

Imediat după aceea, Lăcrămioara Stoenescu, o fetiță de nouă ani atunci și mama ei au fost deportate într-un sat din Moldova. Bunica, din solidaritate, le-a urmat chiar dacă nu era obligata la un domiciliu forțat.

Absolventă a Facultății de Filologie a Universității din București în 1969, Stoenescu a devenit profesoară la Colegiul „Cantemir-Vodă” din Capitală. Experiențele sale timpurii de viață, inclusiv exmatricularea din școală din cauza „originilor nesănătoase”, au influențat profund scrierile sale ulterioare.

„Ne exprimăm tristețea pentru decesul doamnei Lăcrămioara Stoenescu și îi mulțumim pentru tot ceea ce a făcut pentru cultura, istoria și literatura română!”, a transmis Institutul de Studiere a Crimelor Comunismului.

SURSA FOTO: Facebook

A debutat cu volumul „Copii – dușmani ai poporului”

Dupa Revoluția din 1989, ea a făcut toate demersurile pentru a citi dosarul tatălui de la Consiliul Național pentru Studierea arhivelor Securității (CNSAS). Cu puținele acte găsite acolo dar și cu ajutorul amintirilor, a reconstituit o perioadă neagră din viața ei de copil stigmatizat și etichetat de către profesori, vecini și colegi ca un „dușman al poporului”.

Lăcrămioara Stoenescu a debutat în 2007 cu volumul „Copii – dușmani ai poporului”. Au urmat apoi volumele „De pe băncile școlii în închisorile comuniste” (2010, ed. II, 2014, apărut cu sprijinul IICCMER), „Memoria stigmatelor” (2012), „Muncă forțată în loc de armată”,”Memoria anilor ’80″ și „Nouă opozanți ai regimului comunist”, Editura Fundației Culturale Memoria, 2021.

Pe lângă lucrările sale memorialistice, Stoenescu a fost activă și în alte genuri literare. A scris cărți pentru copii, proză scurtă, romane, poezii și scenarii radiofonice. A colaborat cu publicații precum România Liberă și a realizat interviuri cu foști deținuți politici.