Vestea buna este aceea ca importurile au crescut mai ales pe seama utilajelor. Teoretic, politica economica a Guvernului a dat roade: a fost, intr-adevar, incurajat importul de tehnologie, ceea ce ar trebui sa duca la o crestere a productiei si, mai ales, a productivitatii muncii. Companiile care au beneficiat de facilitati la import ar trebui sa fabrice marfuri mai multe si mai ieftine si sa creeze noi locuri de munca. Practic, rezultatele acestei politici economice vor incepe sa fie vizibile de abia in acest an.
Vestea proasta vine de la exportatori: pare destul de evident ca Romania si-a atins propriile limite in ceea ce priveste capacitatea de a-si vinde marfurile in exterior. In plus, Uniunea Europeana, cea mai importanta zona de export, nu va mai absorbi decat cel mult o cantitate de produse romanesti egala cu cea de anul trecut.
Din semnalele care vin de la Guvern nu este deloc clar daca actualul cabinet incurajeaza cresterea exporturilor sau forteaza reducerea importurilor. Pe de o parte, facilitatile la importul de utilaje vor fi eliminate aproape in totalitate. Pe de alta parte, exportatorii nu se vor mai bucura nici ei de un impozit de 5% pentru profitul obtinut din exporturi. Cu alte cuvinte, nu mai sunt incurajate nici exporturile, nici importurile. Politica de anul trecut avea un sens: incuraja cresterea economica si dezvoltarea economiei prin import de tehnologie si, in acelasi timp, impulsiona exporturile prin reducerea de impozit. Cea actuala nu mai pare la fel de logica.
Economia Romaniei are nevoie de investitii masive pentru a putea avea pretentie la o pozitie solida pe pietele de export. Produsele romanesti sunt, in acest moment, prea putin competitive, mai ales pentru ca sunt realizate cu costuri mari de productie. Facilitatile acordate la importul de utilaje reduceau costurile investitiilor in tehnologie moderna si, in consecinta, companiile romanesti puteau apoi fabrica marfuri cu costuri mai mici, pentru export sau pentru piata romaneasca. Desigur, pe termen scurt, toate facilitatile se traduc printr-o gaura in bugetul statului si prin deficite comerciale mari. Daca diferenta intre valuta platita si cea incasata ar putea fi acoperita de intrarile de investitii straine sau de intrarile de valuta de la diverse organizatii internationale, cu bugetul statului lucrurile stau mult mai prost.
In final, intrebarea care se pune este ce politica face Guvernul Romaniei? Pe termen scurt sau lung? Incurajeaza exporturile, capitalul romanesc, productia sau investitorii straini, din moment ce, pana acum, a oscilat intre toate patru. Va fi capabil sa pastreze in functiune, timp de un an, fara modificari majore, o lege oarecare? Incurajeaza dezvoltarea capitalului privat sau este mai preocupat de problemele insolvabile ale firmelor de stat? Raspunsul la aceste vesnice intrebari este esential nu numai pentru investitori, romani sau straini, dar si pentru toti cei care fac economia sa mearga. In final, toata lumea ar dori sa stie incotro ne indreptam.
