Cutremur în sistemul de pensii. Dar cea mai mare provocare pentru guvernul de la Londra nu este numărul mare de vârstnici, ci numărul mic de tineri care să le plătească pensiile. Aceasta este concluzia unei analize publicate de cityam.com.
”Muncește din greu. Cumpără-ți o casă. Întemeiază-ți o familie. Respectă regulile și îți poți construi un viitor luminos”. Secolul trecut, acesta era un sfat bun pentru tinerii britanici. Un sfat care i-ar putea pune pe o cale către securitate, demnitate și șansa de a face ceva mai bine decât generația precedentă.
A fost o parte esențială a contractului social postbelic al Marii Britanii, o înțelegere nerostită, care a depășit ideile de partid și a susținut că, dacă muncești din greu și faci ceea ce trebuie, vei fi răsplătit, scrie publicația.
Cutremur în sistemul de pensii
În mare parte a secolului al XX-lea, această promisiune a fost garantată de o prosperitate materială tot mai mare. Viața a fost mai ușoară pentru majoritatea britanicilor, între anii 1920 și 1990. Apoi, lucrurile s-au schimbat radical.
Scăderea ratei natalității
Însă prezent, salariile au stagnat, iar prețurile locuințelor au crescut vertiginos. Costurile de îngrijire a copiilor rivalizează cu chiria și tot mai mulți tineri locuiesc cu părinții până la 30 de ani. Nu pentru că își doresc, ci pentru că nu au de ales.
Între timp, costul unui avans mediu pentru o locuință s-a triplat în termeni reali din anul 2000. Momentele de referință ale maturității – o casă, o familie, securitatea financiară – sunt inaccesibile pentru mulți. Un simptom major și alarmant al contractului social este scăderea ratei natalității. Tot mai mulți oameni amână statutul de părinți, îngrijorați că nu vor fi niciodată suficient de siguri din punct de vedere financiar pentru a deveni mamă sau tată.
Până în 2070, aproape jumătate din cheltuielile guvernamentale vor fi destinate pensiilor
Noul raport al Onward, „Contractul antisocial”, prezintă amploarea acestei crize și factorii structurali care au contribuit, de la demografie scăzută la stagnarea economică. Costurile societății îmbătrânite înseamnă că povara asupra tinerilor crește. Până în 2070, aproape jumătate din cheltuielile guvernamentale vor fi destinate pensiilor, asistenței medicale și asistenței sociale. Câți dintre politicienii și factorii de decizie de azi cred că pensiile de stat vor supraviețui crizei demografice care urmează, dacă nimic nu se schimbă?
Imigrația a fost mult timp considerată răspunsul la sustenabilitatea economică și demografică a Marii Britanii, dar analiza OBR a demontat mitul conform căruia imigrația persoanelor slab calificate generează o contribuție fiscală netă. Între timp, volumele mari de migrație au adus presiuni uriașe asupra fondului locativ, serviciilor publice și coeziunii sociale, complicând problemele existente și creând noi falii sociale și politice periculoase.
Statul britanic se transformă într-un fel de schemă Ponzi
Rezultatul este că statul britanic se transformă într-un fel de schemă Ponzi. Iar generațiile mai tinere sunt cele care trebuie să plătească factura. Acest lucru este nesustenabil și injust.
Singura soluție este restabilirea oportunităților: construirea mai multor locuințe, refacerea sistemului de îngrijire a copiilor, reechilibrarea sistemului de asistență socială și discuții serioase despre nivelurile de imigrație. În centrul reînnoirii se află un cuvânt cheie: reciprocitatea. Toată lumea dăruiește, toată lumea câștigă, conchide analiza.
