Prognozele asupra evolutiei procesului de integrare europeana a celor zece state candidate variaza de la declaratii de genul: Uniunea Europeana va definitiva pina i 2002 pregatirile interne pentru integrare, la cele care nu itrevad ca posibila prea curind alinierea candidatilor la exigentele comunitare cu privire la mediu, energie sau infrastructura. Daca aceasta este abordarea economica, exista si analize geo-politice care apreciaza ca impartirea sferelor de influenta de dupa cel de-al doilea razboi mondial planeaza ica asupra Europei, fapt ce ii face pe itreprinzatorii occidentali sa fie tot mai circumspecti pe masura ce se aventureaza mai spre Est.
Fapt este ca termenul initial anuntat pentru integrare, respectiv 2003, pentru primul val, a fost decalat mai mult sau mai putin oficial pentru 2005-2006. Aminarea isi gaseste explicatia, pe de o parte, i performantele economice ale tarilor candidate, iar pe de alta parte i reforma nefinalizata a UE (sistemul de vot i Consiliul Europei, cresterea rolului Parlamentului European, restructurarea bugetului UE.)
Pentru tarile candidate, criteriile de evaluare a pregatirii pentru integrare ramin cele stabilite la summit-ul UE de la Copenhaga, i 1993:
Stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, domnia legii, respectarea drepturilor omului si ale minoritatilor;
Functionarea economiei de piata, de natura sa fie competitiva pe piata unica;
Capacitatea de a-si ideplini obligatiile de membru, inclusiv de participare la Uniunea Monetara Europeana.
indeplinirea programelor bilaterale de aderare stabilite cu fiecare tara candidata, pe domenii si etape.
Presiunea tot mai mare din partea tarilor candidate, de a se stabili un grafic al accesului i UE cu termene precise, nu gaseste ica audienta. Cel mai probabil este ca Bruxelles va anunta datele la care Comisia Europeana estimeaza ca se vor icheia negocierile de aderare cu fiecare tara, dar nu si calendarul primirii de noi membri. in ciuda afirmatiilor recente ale cancelarului Schroeder, cum ca Europa va fi gata ica i 2002 sa primeasca noi membri, sau ale prim-ministrului francez Lionel Jospin, i acelasi sens, se pare ca entuziasmul cu privire la integrare icepe sa scada. Un sondaj i Germania arata ca 54% din germani cred ca extinderea va duce la slabirea UE, si numai 23% cred ca ea ar fi un factor de consolidare. in Marea Britanie, tematica integrarii este abordata mai mult din unghiul monedei unice si sporadic cu problematica imigrantilor din Est.
in 1999, PIB a crescut i tarile candidate
in acelasi timp, va fi necesara o redistribuire a voturilor pentru luarea deciziilor itre cei 27 de membri ai Europei largite, lucru neagreat ica de o serie de politicieni, care nu vad cu ochi buni cedarea puterii de decizie unor organisme supra-nationale. Puncte de vedere diferite exista si asupra Politicii Agricole Comune, englezii criticind subventionarea fermierilor francezi pentru a realiza supraproductie. Austria ar dori mentinerea controlului asupra afluxului de muncitori staini cel putin ica zece ani, i timp ce Germania si-a exprimat intentia de a permite accesul muncitorilor din noile tari membre icepind din 2002. Cel mai probabil curs al evenimentelor pare cel stabilit la Helsinki, i sensul ca accesul noilor membri nu se va face i valuri, ci pentru fiecare tara individual, pe masura ideplinirii criteriilor. Mai greu este isa sa apreciezi consecintele desprinderii unei tari din contextul relatiilor sale cu vecinii, consecinte cu atit mai importante cu cit o tara este mai mare. Spre exemplu, raminerea Slovaciei i afara UE, dupa accesul Republicii Cehe, Ungariei si Poloniei, ar crea o insula cu norme si regim vamal diferit de vecini, cu consecinte greu de apreciat concret. La fel, Estonia, care prin realizarile sale economice se afla i avangarda L?arilor Baltice, ar trebui ca singura sa-si asume responsabilitatile de spatiu UE, uniforme pe itreg teritoriul acestuia. Exista ica diferente esentiale itre rolul pe care Uniunea il rezerva noilor membri si politicile regionale ale acestora. Daca Polonia este vazuta de la centru ca un avanpost spre Est pentru itarirea frontierelor si delimitarea pietei unice, legaturile traditionale ale acesteia cu Rusia, Ucraina si Belarus fac critica o asemenea decizie.
Oficiul de statistica al UE a comunicat pentru anul 1999 o crestere medie a PIB i cele 13 tari candidate, iclusiv Cipru, Malta si Turcia, de 4,9%. Pentru semestrul I 2000, cresterea este i usoara scadere, i medie de 4,5%, fiind putenic influentata de scaderea cu circa 5% a indicatorului pentru Turcia.
incheierea cursei pentru integrare i cursul mandatului actualei Comisii Eueopene, asa cum a promis presedintele Prodi, nu va fi totusi posibila, din motive independente de performantele alergatorilor. Se constata acum ca Programul-cadru financiar pentru perioada 2000-2006 nu include asistenta financiara necesara pentru participarea plutonului Helsinki la politicile comunitare, fiind necesara o revizuire a sa i acest sens. Nici evaluarea de pina acum a ideplinirii criteriilor Copenhaga nu pare convingatoare, astfel ca se solicita elaborarea unui sistem de monitorizare a programelor de implementare stabilite la negocieri.