Divizare tot mai accentuată a societății: „noi” versus „ei”
România traversează o perioadă de austeritate dureroasă, în care noile măsuri fiscale – creșterea TVA, impozite mai mari și înghețarea veniturilor – sunt resimțite de mulți cetățeni ca o nedreptate profundă. Din perspectivă psihologică, această situație alimentează frustrarea, neîncrederea în stat și chiar tentația unei „haiducii sociale” – adică refuzul tacit al unor contribuabili de a mai respecta integral regulile fiscale, percepute ca injuste.
După 35 de ani marcați de corupție, privilegii și risipă din bani publici, românii care nu au beneficiat niciodată de aceste avantaje, simt că sunt din nou cei chemați să achite „nota de plată” a greșelilor altora. În plus, apare și o divizare tot mai accentuată a societății: „noi” versus „ei”, scindare care a apărut vizibil încă din timpul alegerilor electorale de anul trecut și din primăvară.
Psihologul Bogdan Stoian, dublu masterand în Psihologie Clinică și Tehnici de Comunicare și Influență Socială a realizat o amplă analiză a modului în care sunt percepute măsurile guvernamentale. Marea masă a populației – atât din privat, cât și din sectorul public neprivilegiat – se unește în frustrarea față de o mică elită care pare că a avut “partea leului” timp de decenii. Această percepție de divizare slăbește coeziunea socială și crește tensiunea dintre categorii.
Această divizare socială nu este un fenomen nou
Această falie între cetățenii simpli și privilegiați nu este nouă. În comunism exista o diviziune între muncitori și intelectuali, cultivată intenționat pentru a menține controlul. Și acum, aceeași logică a divizării reapare: românii se privesc unii pe alții cu suspiciune, în loc să vadă că problema comună este risipa și corupția de la vârf.
Din perspectivă psihologică, mulți români resimt un acut sentiment de nedreptate socială în fața acestor măsuri fiscale drastice. Anunțul noilor taxe și tăieri este perceput ca o nedreptate profundă: oamenii onești, care și-au plătit mereu dările și nu au beneficiat de niciun privilegiu special, simt că sunt acum chemați să suporte povara greșelilor și furturilor altora. Li se cere încă din 1990 să fie o generație de tranziție și de sacrificiu.
“Mesajul psihologic resimțit de cetățeanul de rând este: „Eu am fost corect și nu am primit nimic în plus de la stat, alții au furat sau au risipit, iar acum tot eu trebuie să plătesc nota de plată pentru ce au făcut ei.” Se creează astfel un narativ al injustiției” în care statul apare ca un hoț ce vine să ceară sacrificii de la cetățenii onești”, arată analiza lui Bogdan Stoian.
Un sondaj recent (MKOR – Consumer Sentiment 2025) confirmă cât de răspândită este această percepție. Trei din patru români (74%) resping categoric ideea de noi majorări de taxe atâta timp cât nu văd reduceri concrete ale privilegiilor și transparență în cheltuirea banilor publici.
Aproape jumătate dintre respondenți (46%) consideră că „bugetarii cu privilegii” ar trebui să fie primii care dau dovadă de echitate, contribuind mai mult la veniturile statului.
Reacții psihologice: frustrare, neîncredere și tentația „haiduciei sociale”
Pe fondul acestei stări de spirit, reacțiile psihologice ale multor români oscilează între furie, dezamăgire și resemnare cinică. De aici decurge un pericol social major: eroziunea „contractului social”. Atunci când oamenii simt că statul nu își respectă partea sa de obligații (gestionarea corectă a banilor, asigurarea echității), și cetățenii vor fi tentați să nu mai respecte regulile cu aceeași strictețe. Apare o formă de protest psihologic și moral, pe care o putem numi metaforic „haiducie socială”.
Psihologul Bogdan Stoian explică fenomenul de “haiducie socială”: “În acest context semnifică tendința unor oameni altminteri onești de a sfida autoritatea fiscală pe care o percep ca fiind nedreaptă. Cu alte cuvinte, “dacă statul mă nedreptățește, de ce să mai fiu corect 100% în plata taxelor?” Psihologic, este un mecanism de autoapărare și restabilire simbolică a dreptății: individul consideră că echilibrează balanța (prin evaziune mică, munca la negru, ascunderea veniturilor) asemeni unui haiduc modern, justificându-și fapta prin “statul oricum ne fură pe noi prin taxe injuste”.
Categoriile sociale resimt diferit măsurile de austeritate
Reacția de nedreptate și frustrare nu este uniform distribuită. Categoriile sociale resimt diferit povara măsurilor fiscale și își compară situația unii cu alții.
Angajații din mediul privat și micii antreprenori par a fi cei mai vocali în a denunța situația.
Mulți antreprenori de IMM-uri se simt descurajați de măsuri și le văd ca pe o lovitură directă împotriva celor care creează locuri de muncă și plus-valoare. Prin urmare, în acest grup social predomină sentimentul că “statul lovește exact în cei corecți și productivi, nu în privilegiați sau evazioniști”. Psihologic, acești oameni manifestă furie îndreptățită (righteous anger), simțindu-se victime ale unui sistem ingrat. In extremis, unii amenință cu închiderea firmelor, emigrarea sau intratul în economia gri, dacă povara devine insuportabilă.
Angajații “obișnuiți” din sectorul public: Deși în ochii opiniei publice categoria bugetarilor este adesea asociată cu privilegii, trebuie notat că există mulți funcționari, profesori, medici sau polițiști onești, cu salarii relativ mici, care nu au beneficiat de pile sau venituri speciale. Pentru aceștia, măsurile de înghețare a salariilor și reducere a unor sporuri sunt resimțite tot ca o pedeapsă colectivă nemeritată. Acest lucru provoacă demoralizare și resentiment intern.
Pensionarii și categoriile vulnerabile: Din perspectivă psihologică, mulți vârstnici simt o deziluzie amară: după o viață de muncă cinstită, statul le cere din nou să strângă cureaua.
Aceasta generează anxietate, nesiguranță și chiar furie mocnită.
Categoria privilegiaților (elite politico-administrative și clientela de partid), deși numeric redusă, merită menționată din perspectiva opusă. Persoanele care în trecut au beneficiat de pe urma risipei – de exemplu foști demnitari cu pensii speciale, directori de companii de stat cu salarii enorme, clienți de contracte publice – se află acum într-o poziție defensivă. Pe lângă disconfortul pierderii unor privilegii, ei resimt și o ostilitate crescândă din partea populației.
“Din punct de vedere psihologic, o asemenea polarizare erodează sentimentul de solidaritate socială. Atunci când categorii întregi simt că nu există fair-play în împărțirea poverilor, predispoziția lor de a coopera scade, iar tensiunile pot escalada în conflicte deschise. De exemplu, proteste de stradă, greve, vot de blam la alegeri pentru partidele “sistemului”, etc.”, precizează psihologul Bogdan Stoian.
Concluzie: Situația actuală reprezintă criză de încredere și de justiție socială
Din perspectivă psihologică, situația actuală din România reprezintă nu doar o potențială criză economică, ci și o criză de încredere și de justiție socială. Românii simt că “nu există recompensă pentru corectitudine”, ba dimpotrivă, că onestitatea le este pedepsită prin poveri suplimentare. Această stare de spirit, dacă persistă, poate avea efecte pe termen lung: creșterea cinismului, brain-drain (exodul oamenilor valoroși care caută societăți percepute ca mai drepte), scăderea coeziunii comunitare și chiar normalizarea “descurcatului” în afara legii ca mod de viață.
Psihologul Bogdan Stoian subliniază că pentru a evita aceste consecințe negative, este esențial ca autoritățile să abordeze și trauma psihologică colectivă lăsată de deceniile de nedreptate.
“Populația are nevoie să vadă că sacrificiile sunt împărțite echitabil și că “strângerea curelei” nu se aplică doar celor mulți, ci și celor din vârf. Numai astfel se poate restabili contractul social tacit: cetățeanul va fi dispus să accepte greutăți temporare dacă percepe că și statul își face curat în propria casă și îi respectă interesele”, spune Bogdan Stoian.
