Cum s-ar putea adapta comportamentul individual la noile măsuri economice, potrivit lui Dragoș Huru

Cum s-ar putea adapta comportamentul individual la noile măsuri economice, potrivit lui Dragoș Huru

Dragoș Huru a explicat că tema adaptării comportamentului individual în funcție de deciziile guvernamentale privind creșterea taxelor și reducerea cheltuielilor a fost subiectul principal discutat în emisiunea „Alchimia Banilor” de la TVR.

Invitat împreună cu George Bunea, student doctorand, la propunerea lui Ronald Narcis Popescu, profesorul de economie a apreciat atmosfera colegială a discuției și a încercat să răspundă provocărilor lansate în cadrul emisiunii, care abordează situația economică actuală și cu umor.

„Alchimie, studiul realizat în visul unei teorii finale- aşa cum o numeşte într-o carte superbă un laureat Nobel în fizică (Visul unei teorii finale, Steven Weinberg) am căutat să discutăm despre acele legi ale economiei care ne vor aranja în curând viaţa; Nu cred că am reuşit să vedem cum şi dacă “banii aduce fericirea”, modul în care oamenii vor reacţiona în cadrul reaşezărilor de cerere, de ofertă (cantitativ, structural, calitativ) sau al sistemului de preţuri (ca modificare absolută a preţului sau a ierarhiei valorii unitare sau ca pondere de cheltuială într-un coş de consum definit în funcţie de clasa de venit şi de strarea şi nivelul avuţiei individuale…) e imposibil de anticipat cu exactitate.

Dintre paranteze se vede cât de mult/diferit poate să reacţioneze economia, a stabili aprioric ce se va întâmpla (ceea ce ar conta pentru mine ca economist) vom vedea aposteriorii (ceea ce va fi interesant pentru domnul Bunea ca sociolog)”, a scris Huru pe profilul său de LinkedIn.

Reacțiile consumatorilor, fundamentale în economia comportamentală modernă

Dragoș Huru a subliniat că în emisiune au prezentat idei despre reacțiile consumatorilor, considerate iraționale de teoria clasică, dar fundamentale în economia comportamentală modernă. El a menționat că anumite prejudecăți și înclinații vor influența adaptarea oamenilor la deciziile guvernamentale, în special atunci când alegerile sunt ghidate de emoții și amintiri.

Profesorul a pornit de la ipoteza că, după o perioadă lungă de creștere economică, oamenii asociază bunăstarea cu prosperitatea personală, iar emoțiile actuale reflectă teama de pierdere a acestei bunăstări. De asemenea, el a adăugat că deciziile noastre sunt influențate de contextul social incert, lipsa predictibilității politice și geopolitice, precum și de un climat internațional tensionat, predispus la conflicte.

„Pentru interpretarea fiecăruia dintre noi, fiecare având dreptul de a fi propriul expert, expunerea permanentă a opţiunilor în termeni de pierdere faţă de revelarea acestora în termeni de câştig crează parcă o stare de angoasă socială (vezi efectul de cadru, explicat şi aici…) şi din păcate, eu cred, că ne-am informat atât de puţin despre ceea ce ni se întâmplă în economie încât suntem nevoiţi să ne bazăm excesiv pe informaţia imediată (efectul de ancorare, explicat şi aici….) deoarece avem prea multe informaţii care nu au legătură cu ceea ce implică în acest moment modificările de comportament ale guvernului şn loc să evidenţiem informaţiile relevante care ar putea construi o strategie relevantă”, a precizat el.

În trecut, oamenii țineau evidența cheltuielilor

Huru a explicat că, în trecut, oamenii își țineau evidența cheltuielilor, dar în prezent guvernul propune atât de multe opțiuni și decizii alternative încât „contabilitatea mentală” devine dificilă, iar costurile asociate alegerilor sunt atât de mari încât consumatorii pot fi blocați să ia decizii eficiente. El a subliniat că mai multe opțiuni nu garantează neapărat o situație mai bună, pentru că preferințele oamenilor se formează pe măsură ce aleg, nu sunt predefinite, iar analiza ar trebui să urmărească schimbările în preferințe.

Profesorul a spus că nu poate anticipa rezultatele viitoare deoarece nu dispune de date concrete pentru testare și a avertizat că este o eroare să credem că judecata și abilitățile noastre sunt mai bune decât sunt în realitate. El a făcut o comparație spunând că fiecare crede că este un șofer mult mai bun decât media, de aceea nu poate accepta să stea în spatele altcuiva în trafic.

„Probabil că indicarea atâtor link-uri în acaestă postare este ciudată dar concepul emisiunii mi-a permis să mă joc puţin în calitatea mea de profesor; Şcoala pentru mine este acel sistem care lucrează pentru a genera capacitate de înţelegere pentru cei care o urmează, şi fără a avea deloc intenţia de „a face pe deştepul” facând şcoală cu cei care vor citii ceea ce eu scriu acum, m-am jucat totuşi „de-a şcoala”, alfel referinţele ar fi luat forma unei bibliografii relevante.

M-am lăsat doar în voia ideii în care nimeni nu se naşte priceput şi dacă nu caută să compenseze aacest dat obiectiv al fiinţelor umane nu vor reuşi nimic în perspectivă, nimic în afară de ce îţi poate aduce norocul. Eu am încercat să identific câteva „prejudecăţi” sistematice (bias-uri) care reprezintă abateri de la modelul alegerii raţionale prin care omul în postura de consumator ştie în  permanenţă cum să maximizeze interese identificabile în teoria economică, utile acolo pentru a construi un mod de explicare a lumii reale complexe.

Identificarea lor (care într-un demers de cercetare utilă pentru a fundamenta politici economice guvernamentale/la nivel de firmă ar trebui să fie mult mai atentă şi serioasă; pe la noi sunt puţine, insuficiente chiar după gustul meu) ar permite dezvoltarea unor modele generale descriptive care ar putea dezvolta ipoteze testabile şi astfel ar putea prezice comportamentul economic.

…până o să ajungem acolo, şi pare că mai e mult până departe, vom rămâne cu o tendinţă puternică de a acorda o mult mai mare importanţă prezentului imediat în detrimentul viitorului apropiat atunci când se vor lua deciziile economice care se vor impune prin ceea ce guvernul va adopta ca strategie (hiperbolic discounting, explicat chiar înt-un mod simplu şi aici….).

Preferinţa noastră pentru status quo ne face să discutăm mult în prezent dar pare că amânăm să decidem asupra a ceea ce este necesar de făcut, astfel am şi ajuns în situaţia de astăzi din economie. (bias de procastinare, explicat şi aici…). Asta se întâplă atunci când oamenii sunt priviţi ca fiind mai degrabă sensibili la schimbările de bunăstare şi mai puţin sensibili la nivelul absolut al acesteia. Astfel putem să realizăm că oamenii reacţionează mai puternic la pierderea de bunăstare certă care urmează faţă de câîtigurile pentru aceasta care probabil că vor urma.

Plăcerea de a trăi (utilitatea cum îi zic în mod simplu economiştii) este puternic afectată de referinţe şi atunci când astăzi compari bunăstarea din România (uitând de unde a plecat, gândindu-te doar la cum ar fi putut să fie…) cu ce se petrece în restul ţărilor din cultura occidentală (deşi nici „în occident” lucrurile nu indică doar lapte şi miere) probabilităţi ale unor evoluţii economice nu foarte grave, care „la moment” (aşa cum auzi în limba română când este vorbită în Republica Moldova) sunt mult mai probabile faţă de evoluţii cu pierderi economice grave care rămân totuşi improbabile, astăzi, interpretate contraintuitiv pot conduce la starea de angoasă…să nu uităm să şi zâmbim aşa cum am încercat în emisiunea care a prilejuit comentariul de mai sus….”, a mai scris profesorul de economie.