Cum pot fi impacate familia si cariera

Cateva „gulere albe”, la o masa, intr-un bar bucurestean. Este aproape miezul noptii. „In sanatatea Barosanului!”, inchina galagios un „guler alb”, descheiat la guler. Barosanul se ridica si-si drege vocea, dar, in acelasi moment, telefonul sau incepe sa taraie: „Alo, da! Da, iubito! In jumatate de ora. Cu baietii. Da. Sarbatorim ceva”. Parvenitism sau pariu cu sineleRestructurarile, fuziunile, mondializarea, avalansa informationala, stresul provocat de agendele incarcate si povara responsabilit

Cateva „gulere albe”, la o masa, intr-un bar bucurestean. Este aproape miezul noptii. „In sanatatea Barosanului!”, inchina galagios un „guler alb”, descheiat la guler. Barosanul se ridica si-si drege vocea, dar, in acelasi moment, telefonul sau incepe sa taraie: „Alo, da! Da, iubito! In jumatate de ora. Cu baietii. Da. Sarbatorim ceva”.
Parvenitism
sau pariu cu sinele
Restructurarile, fuziunile, mondializarea, avalansa informationala, stresul provocat de agendele incarcate si povara responsabilitatilor, invazia biroului acasa au schimbat reperele vietii profesionale. „Este mult mai greu sa reusesti in zilele noastre decat inainte de ‘90 si chiar decat in primii ani de dupa, pentru ca mediul este din ce in ce mai concurential”, arata Garbis Ohanisian, consultant al companiei de recrutare Atlas Consel. Sansa de a face ceva dupa 1990 a fost consumata cu frenezie de multi romani, adesea prin arderea etapelor. Asa a aparut „carieristul”, definit de psihologul Eugen Papadima ca fiind „ambitiosul care-si subordoneaza interesele profesionale dorintelor de parvenire, prin orice mijloace”.
Efortul de satisfacere a exigentelor impuse de Golgota profesionala absoarbe aproape tot timpul celui care isi construieste o cariera. „De regula, petrec 10 – 11 ore la birou, spune Nevenca Vlaicu, director resurse umane ABN Amro Bank (Romania) SA (28 de ani, necasatorita). Categoric, vreau sa fac cariera”. Prioritatile se schimba, iar consecinta este ca varsta medie la care se casatoresc tinerii absorbiti de cariera creste. Maximilian Danilov, 26 de ani, expert financiar la Bucharest Investment Group, isi incepe ziua de lucru la ora 9 si o incheie, in cel mai fericit caz, la ora 20. „Nu ma gandesc, deocamdata, la o familie, desi am o prietena la care tin foarte mult. Simt nevoia sa-mi desavarsesc pregatirea profesionala”.
Pretutindeni in lume, sociologii anunta cu sursle si trambite tendinta de disolutie a familiei traditionale. Dorinta femeii de a face cariera, cresterea ratei divorturilor si a varstei la care cuplul se decide sa aiba copii sunt cateva dintre semnele acestui fenomen.
Institutia „amant”,
remorca a succesului
In Romania, statisticile sunt mute. Singurul indicator care semnaleaza aceste tendinte, disponibil in baza de date a Comisiei Nationale pentru Statistica, este rata divorturilor, care a crescut cu 4.000 in 1998 fata de anul precedent, reprezentand 1,72 la mie. Totusi, nici acesta nu spune multe despre esecul matrimonial al celor angajati in construirea carierei, acesta nefiind intotdeauna sanctionat de divort, ci de separare sau de o viata dubla. „Din ‘90 incoace, prudenta cu care actorii vietilor duble isi afiseaza amantul/amanta a scazut, este de parere sociologul Andrei Popescu. Daca pe vremuri, partidul pazea cu nuielusa ca nu cumva tovarasii si tovarasele sa calce stramb, acum au ramas, ca variante de reactie ale partenerului, doar institutiile traditionale: paruiala, mama, mama-soacra si santajul economic: impartirea casei, a bunurilor”.
De multe ori, dupa ce ajung la o anumita pozitie profesionala si sociala, barbatii intenteaza divort pentru a se recasatori cu ceea ce psihologii numesc „femeia-trofeu”, tanara, blonda, cu picioare lungi. Isteria manageriala romaneasca din primii ani de dupa ‘90 a atins si multe femei. Presa vremii a relatat multe cazuri de femei care dormeau patru-cinci ore pe noapte si abia apucau sa-si vada copiii.
Daniela Burlacu este una dintre cele mai tinere intreprinzatoare din Romania. La 28 de ani, viata sa se imparte, procentual, astfel: 60% – timp acordat agentiei de turism pe care o conduce, inclusiv in week-end, 30% – odihna, iar restul il dedica iubitului. „Marimea pretului platit este proportionala cu marimea valorii obiectului achizitionat”, confirma psihologul Eugen Papadima.
Deseori, familia este motivatia muncii, ea constituind un stimulent. „Cel mai probabil este ca familia si cariera se sustin reciproc, arata sociologul Andrei Popescu. O familie este, in primul rand, o echipa. Daca individul nu gaseste sustinere aici, o va cauta in alta parte”.
Consumul nervos si emotional pe care il presupune implinirea vietii profesionale diminueaza energia care ar trebui consumata in familie. Individul ajunge sa-si traiasca viata emotionala la birou, iar familia devine, in opinia sociologului Andrei Popescu, „un fel de cantina-dormitor pe durata saptamanii, unde „clientul” ajunge stors ca o lamaie si se arata refractar la intrebarile sotiei si la „sacaielile” copiilor. Daca nu este capabil sa perceapa la timp ca se rupe ceva in echilibrul acestei constructii emotionale, cel absorbit de profesie risca sa-i piarda pe cei de alaturi”.
Copiii resimt o ura amestecata cu respect fata de cariera parintilor. „”Unde-ai fost? De ce-ai stat atat?”, ma intreaba baietelul meu de sase ani cand ajung seara acasa, desi stie foarte bine unde am fost, spune Maria Olar, director economic CEC Aiud, 37 de ani.
Pentru ca un mariaj sa mearga, este nevoie si de vointa si de sustinerea reciproca a partenerilor. Psihologii definesc si cateva „tehnici” de pastrare a echilibrului afectiv in familie pe care cei ce se incadreaza in „profilurile de risc”, si nu numai ei, le pot aplica.