Disputele care îi despart pe rivalii asiatici sunt multe și complexe. De exemplu, și Tokyo și Beijingul își revendică suveranitatea asupra insulelor Senkaku /Diaoyu, un mic arhipelag lângă Taiwan și Ryukyus.
China râvnește controlul traficului aerian și maritim offshore. Resursele energetice submarine generează și ele fricțiuni cu privire la locul de trasare a liniilor care limitează zonele economice exclusive (ZEE). Exemplele pot continua.
Această competiție este mai mult decât una privind insulele sau zonele economice exclusive. Dincolo de orice, natura ordinii asiatice este în joc.
A permite unui stat de coastă să schimbe regulile, să reducă libertatea mărilor și cerurilor, sau să smulgă teritoriul sau apele altuia ar crea un precedent periculos. Iar dacă Beijingul încearcă să o facă o dată, de ce nu ar face-o din nou?
De aceea, pentru Statele Unite, aici nu este vorba de o dispută a unor pete de pe hartă, ci una legată de un principiu. Așa că insulele Senkaku și ZEE contează pentru americani. Și e greu de crezut că o administrație americană se va putea abține în fața unui conflict sino-japonez.
O confruntare pentru mize aparent minore ar putea să se transforme într-o conflagrație majoră care va arunca China împotriva alianței SUA-Japonia.
Cel mai grav este că războiul sino-japonez ar putea izbucni în legătură cu problemele pe care occidentalii le consideră inconsecvente. Ar fi un război de uzură, lung și cu consecințe imprevizibile. Alianța SUA-Japonia ar putea părea solidă la început, ascunzând fisurile subterane din cadrul alianței.
Totuși, unitatea transpacifică s-ar putea spulbera, punînd în dificultate drapelul american. Acestea sunt doar chestiuni care merită clarificate acum, în cercurile aliate, înainte ca lucrurile să devină urâte.
