Declaraţiile surprinzătoare ale şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), Remus Vulpescu, de zilele trecute, indică în mod clar un eşec al procesului de privatizare a Oltchim şi sunt, în esenţă, de natură să arunce în aer negocierile cu prezumtivii investitori. În primul rând, este vorba despre o schimbare completă de optică a Ministerului Economiei cu privire la modalitatea concretă de privatizare a combinatului. Aşa cum probabil ştiţi, situaţia Oltchim este dezastruoasă, datoriile cumulate de peste 700 mil. euro aducând combinatul în situaţia de a nu putea produce nimic din lipsa capitalului de lucru.

Iniţial, statul român primise acceptul Comisiei Europene de a converti în acţiuni datoriile către AVAS, circa 250 mil. euro cu tot cu penalităţi, deşi acest lucru contravenea intereselor acţionarilor minoritari. Până la urmă, această procedură a fost inclusă în anunţul de privatizare, iar AGA Oltchim urma să aprobe conversia în acțiuni în şedinţa din 10/11 septembrie, iar întregul pachet de acţiuni rezultat (statul deţine acum 54%) urma să fie vândul la licitaţie pe 14 septembrie.

„În ultimele șapte-opt zile, am ajuns la concluzia că este mult mai bine pentru Oltchim şi statul român să renunţăm la conversia creanţei din mai multe motive“, a spus Vulpescu. Este vorba, lasă de înţeles şeful OPSPI, de ameninţările cu acţionarea în judecată a acţionarului PCC, ce reprezintă un risc însemnat pentru presupusul viitor  cumpărător al pachetului majoritar al statului.

O idee venită de nicăieri

OPSPI propune acum o nouă metodă de privatizare, respectiv vânzarea simultană prin licitaţie a creanţelor AVAS şi Electrica (400 mil. euro în total) şi a acţiunilor actuale ale statului către acelaşi investitor. Anunţul i-a luat prin surprindere pe toţi cei implicaţi. „N-am ştiut nimic despre asta. E treaba Ministerului ce face“, ne-a declarat directorul Oltchim, Constantin Roibu, ocupat cu revizia tehnică a instalaţiilor combinatului, instalaţii care oricum erau nefolosite din lipsa materiilor prime. Mai tranşantă este reacţia reprezentantului PCC, Wojciech Zaremba: „Suntem în mijlocul privatizării şi am semnat o înţelegere confidenţială cu statul român, cum că nu vom dezvălui şi nu vom comenta nimic cu privire la privatizare. Noi ne-am respectat angajamentul, Remus Vulpescu, nu. Este o încălcare a legii privatizării“. Zaremba face referire la faptul că Vulpescu a vorbit public despre preţul şi condiţiile PCC din oferta iniţială neangajantă.

Potrivit unor surse Evz, în afara faptului că a dezvăluit informaţii confidenţiale, Vulpescu a prezentat şi date eronate, în sensul că între PCC şi OPSPI nu s-au purtat niciodată negocieri cu privire la oferta de privatizare, aşa că şeful Oficiului n-avea de unde să cunoască condiţiile din oferta actuală.

Moartea industriei petrochimice

Luând în calcul declaraţiile şefului OPSPI, precum şi faptul că nu există niciun investitor serios interesat de „gaura neagră“ Oltchim în afară de PCC, putem presupune că licitaţia din 14 septembrie nu va avea ca rezultat o privatizare. Deşi Remus Vulpescu spune că nu intenţionează declanşarea insolvenţei la combinat, aceasta devine inevitabilă, în condiţiile ratării privatizării. Revizia de care vorbea Constantin Roibu este nu neapărat o necesitate tehnică. Combinatul are nevoie şi a solicitat de altfel Ministerului Economiei un capital de lucru de 40 mil. euro, pentru a continua producţia, precum şi de garanţii guvernamentale, pentru a lua alte credite de la bănci. Cum nu există semne că Guvenul ar vrea sau ar putea să răspundă pozitiv solicitărilor, dacă privatizarea eşuează, Oltchim se închide de la sine şi intră automat în insolvenţă. Iar din asta nu are nimeni de câştigat. 3.300 de angajaţi rămân pe drumuri şi devin o povară pentru bugetul asigurărilor sociale, ce se adaugă pierderilor statului, care nu-şi va putea recupera creanţele. Cât despre activele Oltchim, nici nu se pune problema recuperării de către stat a unor sume din vânzarea lor. Majoritatea instalaţiilor şi utilajelor de pe platforma Oltchim sunt gajate la bănci, cărora combinatul le datorează aproape 100 mil. euro (Erste Bank, BCR şi Banca Transilvania) şi, eventual, băncile le vor putea vinde.

Poate doar o companie specializată în administrarea întreprinderilor aflate în insolvenţă să poată face profit din, aşa cum spun sindicaliştii de la Oltchim, „moartea industriei petrochimice româneşti“.

Personal, nu privesc PCC ca fiind tipul de investitor de care are nevoie Oltchim, dar şi dumnealor vor putea participa la privatizare cu şanse egeale, dacă doresc.
Remus Vulpescu, şeful OPSPI