Cristela Georgescu consideră că unul dintre principalele dezechilibre în educație este neglijarea nevoii copiilor de a descoperi un sens în viață. Ea atrage atenția că, deși societatea promovează succesul și performanța, dezvoltarea umană autentică depinde de capacitatea fiecăruia de a se conecta cu bucuria simplă a existenței și de a se minuna de lucrurile elementare.
Cristela Georgescu spune că școala nu trebuie să fie despre acumularea mecanică de cunoștințe sau despre note
Școala, în viziunea Cristelei Georgescu, nu trebuie să fie despre acumularea mecanică de cunoștințe sau despre note, ci despre crearea unui spațiu în care copilul învață să fie atent la interiorul său, la ceilalți și la lucrurile mărunte.
„Dacă tot vă întrebaţi care e boala principală de care suferă societatea noastră şi poate nu doar a noastră, este tocmai asta – prea mulţi oameni nu reuşesc să dea un sens vieţii lor şi de aici alunecarea în plictiseală, în distracţii vulgare şi de aici până la violenţă, criminalitate nu e decât un pas. Şi cum dai sens vieţii ? Am să vă spun o banalitate, dar care pentru mine este un lucru esenţial.
Dacă vă amintiţi în Regele moare din piesa de teatru a lui Eugen Ionesco, acolo un rege descoperă, în pragul morţii, ce lucruri extraordinare reprezintă actele elementare ale vieţii – faptul că pot să respir, că poţi să bei un pahar de apă. Să descoperim, să întreţinem la copii această nevoie de a se minuna, de a savura actele elementare ale vieţii”, a spus aceasta.
Cristela Georgescu consideră competiția un stimul periculos, care limitează potențialul real al copiilor. Ea explică diferența dintre inspirație și competiție: inspirația conduce la dorința autentică de a evolua, în timp ce competiția generează neliniște, ciudă și nevoia de a demonstra superioritate. Experiența sa personală arată cum competiția a influențat întreaga sa copilărie, adolescență și viața profesională, iar maternitatea a oferit oportunitatea de a depăși tiparele distructive.
„Acest articol nu este despre o scoala alternativa scumpa. E vorba de o scoala de la tara, administrata si gandita in asa fel incat sa poata avea acces cat mai multi copii, nu doar cei „cu posibilitati”. Vin aici si copii refugiati din Siria, copii de la orfelinate, copii cu sindrom Down si asta e un exerciu fabulos pentru restul copiilor, de a invata sa integreze, sa includa, sa tolereze, sa accepte diferentele ca pe ceva ce trebuie imbratisat, nu dispretuit.
Nu e o scoala cu ifose, cu competitie intre parinti sau intre copii – si asta e tot ce conteaza. PARADOXAL poate, la aceste scoli alternative nu este parada modei si nici a statutului finaciar/social, nici din partea profesorilor, nici a parintilor, nici a copiilor. Nu se fac cadouri, nici la stat, nici la privat, este INTERZIS, cu exceptia unui buchet de flori din partea clasei, o data pe an. Scoala este locul unde modestia, discretia si minimalismul sunt la ele acasa (inclusiv la cantina, unde se mananca putin si SIMPLU). Altfel, totul ar fi un fariseism, o intentie comerciala, in insasi contradictie cu spiritul acestei educatii”, a scris Cristela Georgescu.
Soția fostului candidat spune că sistemul educațional actual provoacă traume
În opinia Cristelei Georgescu, sistemul educațional actual, care obligă copiii să se compare constant cu alții, provoacă traume emoționale și intelectuale. Ea spune că educația autentică trebuie să cultive bucuria învățării, curiozitatea și conexiunea cu sine.
„Am fost (n.red. educată) în competiție toată copilăria, adolescența, tinerețea. Și am fost. M-am luat la întrecere peste tot. Competiție în familie, competiție în bloc, competiție în cartier, competiție în clasă, competiție în județ, competiție în țară și în afara ei, competiție la facultate, competiție la locul de muncă (aici a fost cu sânge!!!). Dacă nu veneau pe lume copiii mei și – odată cu experiența maternității – dorința zdrobitoare de a rupe lanțurile și de a înceta odată cu trădarea de sine, aș fi fost în competiție și azi!”, a mai scris Cristela Georgescu.
Aceasta a spus și că relația dintre profesori și copii ar trebui să se bazeze pe prezență autentică, gesturi calde și atenție personalizată, începând de la întâmpinarea fiecărui copil dimineața și continuând prin interacțiuni care stimulează empatia și bucuria de a învăța.
„Când în viața ta există o persoană care te motivează să vrei să evoluezi, se cheamă că te afli într-o stare de inspirație și că ai un model. Știi asta pentru că apreciezi acea persoană, pentru că fiecare reușită a ei te bucură mai mult decât atunci când ar fi a ta și îți trezește frumoase și împăciuitoare simțăminte de admirație, de recunoștință și de respect.
Când în viața ta există o persoană care te face să vrei cu tot dinadinsul să demonstrezi lumii și ție că ești mai cu moț decât ea (indiferent în ce domeniu), se cheamă că te afli în competiție și că (tu consideri) că ai un concurent. Știi asta pentru fiecare reușită a ei te neliniștește, te umple de îndoieli și de ciudă disimulată, te face să vrei să te iei la întrecere: să faci și tu ceva la fel sau poate chiar mai mult. Dar nu oricum, ci în așa fel încât toți cei care au avut vreodată un strop de admirație pentru acea persoană să ți-o acorde ție acum”, arată Cristela Georgescu.
