Cresterea productiei industriale din cursul anului trecut a provocat agravarea unor dezechilibre la nivelul economiei nationale: cresterea arieratelor, marirea deficitului balantei de plati si al celui de cont curent, inflatie ridicata si un deficit bugetar in crestere. Motorul cresterii economice de anul trecut l-a constituit consumul populatiei. Relansarea a avut la baza marirea numarului de salariati, o politica salariala relaxata si satisfacerea cererii de consum prin importuri. Cursul de schimb a fost utilizat ca o ancora inflationista ce a permis situarea ratei anuale a inflatiei la numai 30%. In mare parte, Guvernul s-a putut prezenta la discutiile cu FMI cu temele facute. Insa pentru anul 2002, obiectivele pe care si le-a propus trebuie sa fie indeplinite in conditii mult mai stricte decat pana acum.
Climatul economic e complet schimbat si trebuie rezolvate in acelasi timp si reforma economica, si cresterea produsului intern brut cu 5%, prin exporturi si investitii straine. Aceasta inseamna revenirea la politica economica din anul 2000: politica salariala restrictiva pentru a descuraja importurile si scaderea deficitului extern de la 6% la 5% din PIB. Reducerea consumului intern va forta societatile comerciale sa exporte mai mult.
O majorare spectaculoasa a exporturilor nu va putea fi obtinuta in conditiile in care tarifele energetice au fost crescute la un nivel apropiat de cele practicate pe plan international. Industria romaneasca produce mai putin si mai prost, dar cu consum energetic mai mare decat in statele dezvoltate. In plus, recesiunea din Uniunea Europeana va reduce mult cererea pentru produsele romanesti. Comertul exterior al Romaniei se desfasoara in proportie de 70% cu aceste state.
Pentru a mentine rata somajului la cote suportabile, nu vor fi restructurate intreprinderile care produc cea mai mare parte a arieratelor din economia nationala. Pentru a pastra locurile de munca vor trebui insa marite impozitele si taxele pentru ca deficitul bugetar sa nu treaca de 3% din PIB.
Avem deja corelarea continua a tarifelor energetice cu rata inflatiei, precum si a celor pentru transporturi. Corelarea consumului cu nivelul productiei si a salariilor cu productivitatea muncii este considerata ca fiind insuportabila de catre populatie. Indeplinirea angajamentelor asumate de Guvern sunt si mai dificil de indeplinit in absenta investitiilor straine. Privatizarea intreprinderilor care inregistreaza pierderi nu rezolva decat partial problema, pentru ca intr-adevar nu vor mai produce arierate, dar nici nu vor atrage investitii masive. In plus, pe termen scurt vor fi generatoare de somaj, noii proprietari reducand numarul de angajati.
Statul are inca un rol prea mare in economie
Pentru realizarea programului economic este esentiala mentinerea pacii sociale cu sindicatele, pace de care Executivul a beneficiat pe parcursul anului trecut. Armistitiul cu populatia s-a deteriorat in aceasta iarna, mai ales din cauza cresterii tarifelor in dolari la energie electrica, energie termica si mentinerea unui pret de 82,5 USD/1.000 metri cubi la gaze naturale. In conditiile in care nota de plata pentru intretinerea unui apartament depaseste un salariu mediu pe economie, trebuie declansat programul de restructurare a societatilor nationale din zona utilitatilor publice si a companiilor din industria de aparare, ceea ce va avea ca efect disponibilizarea a 150.000 de persoane. Inflatie mica inseamna cresterea somajului. Tarile care s-au aflat in aceeasi situatie cu Romania s-au dezvoltat si datorita investitiilor masive care au creat noi locuri de munca. Din pacate, acest model nu este valabil si pentru noi. Noile locuri de munca vor trebui facute din resurse interne, lucru dificil de realizat.
Cu toate performantele economice inregistrate pe parcursul anului trecut, analizele facute de institutiile europene nu incadreaza tara noastra in randul celor cu o economie de piata functionala. In cazul Romaniei este subliniata incetinirea ritmului reformelor, cu efect negativ asupra procesului de aderare. In anul 2001, decalajul care ne desparte de grupul tarilor care vor adera in primul val s-a adancit, dupa mai mult de zece ani de tranzitie economia neputand face fata sistemului concurential, nici macar pe termen mediu.
Sunt evidentiate progresele pentru obtinerea unei macrostabilizari, insa nici nu poate fi vorba macar de o economie de piata functionala. Analiza realizata independent de Deutsche Bank confirma evaluarile pentru tara noastra facute de Comisia Europeana, stadiul in care ne aflam fiind cel al stabilizarii macroeconomice, obiectiv atins de restul tarilor aflate in tranzitie. Principalul punct slab il constituie rolul prea mare al statului in economie si slabiciunea sectorului privat.
De asemenea, nivelul investitiilor este foarte scazut. Trebuie subliniat ca evolutia pozitiva a PIB din anul 2001 se datoreaza, in cea mai mare parte, realizarii unei valori adaugate brute in agricultura, silvicultura si piscicultura cu 21,2% mai mare fata de anul precedent, an in care conditiile climaterice au influentat nefavorabil productia agricola. Pentru ca obiectivul propus in acest sa fie realizabil, productia agricola trebuie sa se mentina cel putin la acelasi nivel de anul trecut, influenta sa in PIB fiind importanta.