Crăciunul, complet interzis la nivel național. Țara în care oamenii se ascund dacă vor să împodobească bradul

Pentru noi, românii, la fel ca și pentru multe ale națiuni de pe glob, Crăciunul este un moment de mare sărbătoare. Nu este la fel însă peste tot în lume. Într-o țară, considerată cea mai închisă din lume la toate influențele exterioare, oamenii nu au voie să celebreze Crăciunul sau să se bucure de alte tradiții creștine.

Crăciun interzis în Coreea de Nord: mărturia unui tânăr refugiat despre sărbători celebrate pe ascuns

Un tânăr care a reușit să fugă din Coreea de Nord a vorbit despre modul în care regimul de la Phenian a interzis Crăciunul și orice manifestare a creștinismului, povestind cum el și familia sa au încercat, în copilărie, să marcheze această sărbătoare pe ascuns, asumându-și riscuri majore.

Il-yong Ju, originar dintr-un sat izolat din Coreea de Nord, și-a amintit că, în fiecare an, pe 25 decembrie, în familia sa se întâmpla ceva neobișnuit pentru realitatea nord-coreeană, relatează SkyNews. Bunicul său venea în vizită și îl trimitea într-o zonă montană pentru a tăia un pin.

Pomul era adus acasă și decorat cu mici bile de bumbac agățate de crengi, într-o încercare timidă de a reproduce ceea ce familia auzise că se întâmplă în alte țări de Crăciun.

Tânărul a explicat că, deși în multe state împodobirea bradului este un ritual obișnuit, în Coreea de Nord ziua de 25 decembrie nu are nicio semnificație oficială, Crăciunul fiind practic interzis. Familia sa încerca totuși să se bucure de această zi, imitând tradiții occidentale, fără a înțelege pe deplin sensul religios al sărbătorii.

El a relatat că, în copilărie, nu știa ce reprezintă Crăciunul, ci doar că bunicul le spunea că în alte țări oamenii sărbătoresc această zi și împodobesc un brad.

„Nu știam despre ce era vorba în ziua aceea; pur și simplu, în fiecare 25 decembrie, bunicul ne cerea să împodobim un mic brad.

El ne-a învățat «uite, nepoate, celelalte țări în afară de Coreea de Nord, în fiecare 25 decembrie, fac acest tip de brad și sărbătoresc această zi»”, a povestit Il-yong Ju pentru SkyNews.

Pentru că nimeni din sat nu cunoștea semnificația creștină a Crăciunului, familia expunea brăduțul fără teamă, iar acest lucru nu a atras repercusiuni. Ju a precizat că satul său era foarte mic, cu aproximativ 30 de gospodării, izolat de orașele mari, ceea ce reducea atenția autorităților asupra locuitorilor.

„Satul meu era un sat foarte mic. Erau doar 30 de gospodării care locuiau în orașul meu și era foarte izolat de orașul principal”, mai spune el.

Cine era prins ascultând la radio emisiuni sud-coreene, risca inclusiv execuția

Ulterior, familia a aflat mai multe despre Crăciun și creștinism ascultând emisiuni radio străine, strict interzise în Coreea de Nord.

Tânărul a povestit că ascultau Far East Broadcasting Company, un post creștin sud-coreean care putea fi recepționat dimineața devreme. Prin intermediul acestui radio, el și familia sa au auzit pentru prima dată despre Evanghelie și despre credința creștină.

„Am ascultat FEBC (Far East Broadcasting Company), care este o emisiune creștină sud-coreeană. Se aude foarte clar în Coreea de Nord chiar dimineața devreme. Așadar, acesta a fost primul moment în care am auzit despre evanghelie și creștinism”, mărturisește Il-yong Ju.

Autoritățile nord-coreene monitorizau însă constant populația. Agenți ai statului făceau controale neanunțate, percheziționau locuințele și verificau radiourile pentru a vedea ce frecvențe erau folosite.

Ju a explicat că familia sa își risca viața ascultând emisiuni sud-coreene, iar dacă ar fi fost prinși, consecințele puteau fi extreme, de la trimiterea în lagăre de prizonieri politici până la execuții. Pentru a evita acest pericol, acopereau ferestrele cu pături și țineau volumul foarte scăzut.

„A trebuit să ne riscăm viața pentru că ascultam emisiuni sud-coreene, care sunt strict interzise în Coreea de Nord. Dacă erai prins, mergeai într-un lagăr de prizonieri politici sau chiar erai executat, pentru că erau emisiuni creștine.

Așa că de fiecare dată acopeream fereastra cu o pătură și coboram volumul pentru a împiedica pe cineva să audă”, povestește tânărul.

În cele din urmă, tatăl lui Ju a reușit să fugă primul din Coreea de Nord și să se stabilească în Coreea de Sud, fiind puternic influențat de mesajele auzite la radio. După ce s-a pus la adăpost, acesta a trimis un intermediar care a ajutat restul familiei să scape.

Il-yong Ju a relatat că el, mama sa și una dintre surori au reușit să ajungă în Coreea de Sud în octombrie 2009, punând capăt unei perioade marcate de teamă și sărbători celebrate în tăcere.

„Această emisiune radio a avut un impact mare asupra familiei mele. Acel radio a fost ceea ce l-a motivat pe tatăl meu să fugă din Coreea de Nord. El a fugit primul.

Când tatăl meu s-a stabilit în Coreea de Sud, ne-a trimis un intermediar. Așa că eu, mama și una dintre surorile mele am scăpat în octombrie 2009”, și-a amintit Il-yong Ju.