Tarife de 30% pentru UE. Bruxellesul caută soluții de compromis
În fața presiunii din partea Washingtonului, Uniunea Europeană (UE) își conturează o strategie în patru puncte, care urmărește evitarea escaladării unei confruntări comerciale majore. Potrivit oficialilor europeni, negocierile directe cu americanii, pregătirea unor măsuri de retaliere și coordonarea cu alte state afectate reprezintă prioritățile pe termen scurt.
Una dintre soluțiile vehiculate ar fi reducerea tarifelor UE de 10% la importurile auto din SUA, în schimbul diminuării taxelor americane de 25% sub pragul de 20%. Comisia Europeană nu a comentat oficial aceste discuții, dar sursele diplomatice sugerează că un astfel de compromis ar putea preveni un război tarifar complet.
Între timp, companii europene deja resimt presiunea. Volvo Cars, expus semnificativ pe piața americană, a raportat o scădere a profitului în al doilea trimestru, semnalând un mediu de afaceri tot mai nesigur.
UE pregătește contraofensiva
Michal Baranowski, secretar de stat în guvernul polonez, a detaliat pentru CNBC cele patru direcții ale răspunsului european:
-
Negocieri directe cu administrația Trump, pentru a evita aplicarea noilor tarife;
-
Pregătirea unor măsuri de represalii, inclusiv tarife în valoare de 72 miliarde de euro;
-
Cooperare informală cu alte țări afectate, pentru schimb de informații și acțiuni coordonate;
-
Consolidarea competitivității interne a UE, ca măsură de protecție pe termen mediu.
Critici la adresa „Doctrinei Trump”
În paralel, vicepreședintele SUA J.D. Vance promovează o viziune dură asupra politicii externe, prezentând atacurile asupra instalațiilor nucleare iraniene drept un succes al așa-numitei „Doctrine Trump”. Aceasta ar presupune abordarea agresivă a problemelor, iar în lipsa unei soluții diplomatice rapide, recurgerea la forță militară urmată de retragerea rapidă.
Analizele recente, precum cele publicate de European Pravda, contestă eficiența acestei abordări. Potrivit experților, ideea că o demonstrație de forță rapidă ar fi suficientă pentru a determina un regim ostil să cedeze este iluzorie. Exemple din trecut – Irak, Coreea de Nord, China sau Serbia – demonstrează că adversarii Americii fie s-au regrupat, fie au reluat comportamentele sancționate inițial.
Iranul pare să urmeze același tipar. Deși SUA au reușit să lovească instalații nucleare-cheie, nu există dovezi clare că programul nuclear iranian a fost complet neutralizat. Mai mult, liderii iranieni par să interpreteze retragerile americane ca semn de slăbiciune, nu de succes strategic.
Declarațiile recente ale ayatollahului Ali Khamenei, potrivit cărora „dacă te retragi, America atacă, dar dacă te năpustești, se retrage”, reflectă această percepție profundă despre dinamica de putere cu Washingtonul.
Două linii de presiune care definesc administrația Trump
În timp ce Uniunea Europeană încearcă să evite o confruntare tarifară cu SUA, este clar că administrația Trump nu ezită să aplice presiuni multilaterale – fie economice, fie militare. Combinarea acestor două instrumente de influență – tarife comerciale și lovituri militare – devine semnătura unei administrații care preferă confruntarea directă în locul diplomației tradiționale.
Pentru UE, miza este menținerea unei relații comerciale de 1,68 trilioane de euro cu SUA, care generează aproape o treime din comerțul global. Pentru Trump, aceste măsuri sunt parte dintr-un joc mai amplu de reconfigurare a influenței globale americane.
Însă, cu doar câteva zile până la 1 august, riscul escaladării tarifare rămâne ridicat. Și, pe măsură ce politica externă a SUA devine tot mai imprevizibilă, partenerii internaționali ai Washingtonului trebuie să decidă cum să răspundă: cu diplomație, cu retorsiuni – sau, poate, cu aceeași forță.
