Consiliul de Securitate al Rusiei a anunțat consecințele blocadei prelungite a Strâmtorii Ormuz

O blocadă de trei luni a Strâmtorii Ormuz va amenința securitatea alimentară în principal a Arabiei Saudite, Iordaniei și Egiptului, a declarat secretarul Consiliului de Securitate rus, Alexander Maslennikov, potrivit agenției TASS.

Tensiunile geopolitice de la granița dintre Golful Persic și Golful Oman ating un punct critic. Alexander Maslennikov, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, avertizează că o eventuală blocadă de trei luni a Strâmtorii Ormuz ar pune în pericol direct securitatea alimentară a unor state cheie precum Arabia Saudită, Iordania și Egiptul.

Declarația, transmisă prin agenția de presă TASS, vine într-un moment de maximă instabilitate, pe fondul amenințărilor lansate de administrația de la Washington și al incertitudinii din jurul Iranului.

Orientul Mijlociu, sub spectrul foamei și al conflictului

Potrivit oficialului rus, Strâmtoarea Ormuz reprezintă o arteră vitală nu doar pentru energie, ci și pentru lanțurile de aprovizionare cu alimente. O întrerupere de 90 de zile a traficului maritim ar izola piețele din Egipt, Iordania și Arabia Saudită de furnizorii internaționali, provocând penurii imediate.

În acest context tensionat, Maslennikov a subliniat că „forțe externe” ar putea încerca să submineze inclusiv securitatea alimentară a Rusiei, folosind conflictul din Orientul Mijlociu ca pârghie de presiune economică.

„Țările cele mai expuse riscului sunt: ​​Arabia Saudită, care primește 70% din importurile sale de alimente prin această rută maritimă; Iordania, care se confruntă, de asemenea, cu o creștere a prețurilor la alimente care ar putea exploda, inclusiv din cauza unei potențiale penurii de cereale și alte produse agricole cauzate de potențiala închidere a strâmtorii Bab el-Mandeb de către houthii din Yemen; Egiptul, care a înregistrat o slăbire constantă a monedei sale naționale din februarie 2026 și a înregistrat o scădere semnificativă a veniturilor din devize din Canalul Suez”, a remarcat Maslennikov.

Rusia ca alternativă strategică: Exporturi și îngrășăminte

În ciuda avertismentelor, Moscova vede și o oportunitate pe termen lung pentru sectorul său agricol. Maslennikov a declarat că Rusia este pregătită să își sporească prezența pe piețele din: Orientul Mijlociu, Asia, Africa și America Latină

Mai mult, criza din jurul Iranului a provocat deja schimbări în agricultura europeană. Fermierii din UE, confruntați cu incertitudinea aprovizionării, au început să își redirecționeze achizițiile de îngrășăminte către surse din Africa de Nord, America de Nord și, în mod notabil, Rusia, consolidând rolul Moscovei de furnizor critic în bazinul euro-asiatic.

„Europa s-a aflat într-o poziție vulnerabilă, confruntându-se atât cu dispariția importurilor tradiționale din Golful Persic, cât și cu incapacitatea de a crește producția internă de îngrășăminte din cauza creșterii prețurilor la gaze. Comercianții și fermierii europeni sunt nevoiți să treacă la surse alternative, inclusiv Africa de Nord, America de Nord și Rusia”, a remarcat secretarul adjunct al Consiliului de Securitate.

Donald Trump și strategia „ieșirii din impas”

Tensiunea este alimentată și de retorica de la Casa Albă. Președintele american Donald Trump nu a exclus lansarea unor noi atacuri asupra Republicii Islamice Iran.

Surse apropiate liderului american, citate în rapoartele internaționale, sugerează că aceste lovituri sunt văzute de cercul de consilieri de la Washington ca o metodă radicală de a „debloca” negocierile de pace aflate în prezent într-un impas total. Această abordare de tip pressure-to-negotiate crește însă riscul unei reacții simetrice din partea Teheranului, care ar putea viza închiderea Strâmtorii Ormuz, confirmând astfel temerile exprimate de Consiliul de Securitate rus.

Bolcada strâmtorii Ormuz de la criză energetică la una umanitară

Strâmtoarea Ormuz este cel mai important punct de tranzit maritim din lume. O blocadă aici nu ar însemna doar benzină mai scumpă la pompă, ci, așa cum avertizează experții, ar putea transforma o criză politică într-una umanitară, afectând direct coșul zilnic al milioanelor de cetățeni din statele arabe.