"Este una dintre marile asimetrii care au permis formarea unei clase noi, cea a managerilor de top care decid, de fapt, singuri cât să câştige. Suntem în prezenţa unei elite îngrijorătoare de supercapitalişti", afirmă Giulio Sapelli, profesor de Istoria Economiei la Universitatea de Studii din Milano.

Bursa din Milano este una dintre ”Cenuşăresele” din Occident, dar cu toate acestea, salariile managerilor de top continuă să fie mari. Acest lucru este confirmat de reţeaua internaţională ECGS (Expert corporate governance service): numai directorii de companii britanici îi întrec pe italieni în clasificarea celor mai bine plătiţi. În medie, 6,08 milioane de euro faţă de 5,48. Germanii sunt mult în urmă (3,83 milioane) la fel şi francezii (3,43 milioane).

"Şefii de companii italiene listate la Bursă câştigă de 143 de ori cât media angajaţilor lor", afirmă Sergio Carbonara, fondatorul ”Frontis Governance”, o companie care oferă consultanţă pentru acţionarii minoritari ai companiilor cotate la Bursă. El adaugă: "Un decalaj prea mare şi care devine anormal în unele cazuri, cum ar fi Pirelli, unde preşedintele şi administratorul delegat, care este şi acţionar majoritar, are corespondentul salariului a 877 de angajaţi". Media generală a retribuţiilor pe 2011 a administratorilor delegaţi a crescut, potrivit analizelor preliminare ale Frontis Governance, cu peste 20% comparativ cu 4,4 milioane în 2010.

Există cazuri frapante de nepotrivire între banii primiţi şi rezultatele obţinute de companie. ”Sunt impresionante diferenţele de remunerare între conducere şi media salariaţilor şi compensaţiile de lichidare ale unor manageri care au obţinut rezultate proaste”, spune Rosalba Casiraghi, preşedinta ”Nedcommunity”, o asociaţie creată pentru a pune în valoare rolul cadrelor neexecutive şi independente.

Unii sunt de părere că şefii de companii controlate de stat ar trebui să dea un exemplu. Mega-compensaţiile administratorilor delegaţi ai Eni şi Enel au ajuns în Parlament, datorită interpelării deputatului Fabio Evangelisti de la partidul Italia valorilor /IdV/, care însă nu a primit un răspuns din partea premierului Mario Monti. "Criza economică a ţării este devastatoare. Exista o nişă de privilegii, salarii şi beneficii scăpată de sub control. Managerii, mai ales cei publici, ar trebui să dea un exemplu, salariile lor sunt anormale şi accentuează inegalităţile dintre bogaţi şi săraci", a declarat deputatul.

Dintre companiile controlate de stat a făcut vâlvă Finmeccanica: în 2011 a pierdut 2,3 miliarde de euro la Bursă iar fostul şef al ei, Pierfrancesco Guarguaglini, a plecat cu o compensaţie de 5,5 milioane de euro.

Acum însă, opinia publică cere semnale de sobrietate. La Unicredit, de exemplu, după ce i s-au acordat compensaţii de plecare de circa 40 de milioane de euro şefului său, Alessandro Profumo, nu au fost plătite bonusuri în 2011.

Sergio Marchionne, cel mai ”internaţional” dintre manageri italieni, a renunţat la salariu şi bonus în calitate de şef al Chrysler, iar pentru munca desfăşurată la Fiat şi ”Fiat Industrial” a primit aproximativ 5 milioane de euro în 2011 ”Te uimeşte însă promisiunea de 7 milioane de acţiuni Fiat gratuite în posesia cărora va intra Marchionne între 2013 şi 2015′, spune Carbonara de la Frontis Governance.
SURSA: Agerpres