Codul muncii se naste in chinuri

Potrivit datelor Institutului National de Statistica, fondul de salarii in luna septembrie a fost de aproximativ 642 de milioane de dolari. Daca pentru aceasta suma s-ar fi aplicat prevederea din proiectul privind noul Cod al muncii, referitoare la constituirea fondului de garantare a salariilor, agentii economici ar fi blocat in conturi bancare peste 15 miliarde de dolari. Adica 40% din produsul intern brut pentru acest an si de doua ori mai mult decat masa monetara aflata in circulatie in luna

Potrivit datelor Institutului National de Statistica, fondul de salarii in luna septembrie a fost de aproximativ 642 de milioane de dolari. Daca pentru aceasta suma s-ar fi aplicat prevederea din proiectul privind noul Cod al muncii, referitoare la constituirea fondului de garantare a salariilor, agentii economici ar fi blocat in conturi bancare peste 15 miliarde de dolari. Adica 40% din produsul intern brut pentru acest an si de doua ori mai mult decat masa monetara aflata in circulatie in luna septembrie(235.145 de miliarde lei). Asta, in conditiile in care nivelul cheltuielilor prevazute in bugetul asigurarilor sociale de anul viitor pentru fondul de somaj este de numai 13.834 miliarde lei, adica 462 de milioane de dolari. Cu alte cuvinte, Ministerul Muncii – prin persoanele care au sustinut in dezbaterile televizate si in presa proiectul Codului muncii in forma initiala – a incercat sa transfere protectia sociala in responsabilitatea agentilor economici. Un alt beneficiar al acestui paragraf din Codul muncii ar fi fost sistemul bancar, in cazul in care conturile in care ar fi trebuit depuse aceste sume ar fi apartinut unor banci comerciale.
Reactiile nu au intarziat. Agenti economici, politicieni sau patroni de firme au criticat dur modul in care statul vrea sa scape de povara protectiei sociale prin decapitalizarea economiei. Patronii de firme si managerii companiilor straine prezente in Romania au avertizat asupra efectelor negative ale infiintarii unui fond de garantare. Cei mai multi dintre ei au atras atentia asupra unor posibile reduceri de personal, astfel incat suma ce trebuie blocata sa fie diminuata. Asta inseamna, practic, o crestere a somajului si o reducere semnificativa a locurilor de munca in economie. „Cred ca ideea a avut la baza neseriozitatea unor firme, dar ele nu sunt reprezentative pentru economie. In plus, de ce este nevoie de un fond intangibil, din moment ce in bugetul fiecarei societati exista notiunea de provizion de risc?”, se intreaba Con-
stantin Stroe, director general al societatii Automobile Dacia. Directorul pentru resurse umane al companiei Xerox Romania, Daniela Untescu, sustine ca „va fi, ca si in multe alte cazuri, o chestiune discriminatorie, adica cei care platesc bine vor plati si in continuare, iar cei care nu au platit pana acum, nu vor plati nici alte fonduri suplimentare, cum este cel de garantare a salariilor”. „Acest Cod al muncii poate sa determine imposibilitatea unei companii, cum este cea la care lucrez, sa mai functioneze in Romania. Te determina sa pleci”, a declarat Daniela Untescu. Directorul general al companiei Corina Gealan (producator de tamplarie din PVC), Marin Crutescu, afirma: „In aceste conditii, nu voi mai face nici un fel de angajari, ci voi investi in achizitionarea de utilaje cu care sa pot realiza aceleasi performante, insa cu oameni mai putini”.
Prins la mijlocul unor conflicte de interese, ministrul Marian Sarbu transmite un comunicat catre mass-media, in a patra zi de la izbucnirea scandalului. In comunicat, ministrul muncii a precizat ca a decis eliminarea din textul noului Cod al muncii a dimensionarii fondului de garantie pentru plata salariilor. „Existenta unui fond de garantare a salariilor este insa o obligatie ce rezida din Directiva nr. 80/987 a CEE si este mentionata explicit in Programul Legislativ al Guvernului Romaniei pentru perioada 2001-2004”, afirma ministrul Marian Sarbu. El sustine ca reglementarea finala privind constituirea fondului se va face printr-o lege speciala, separat de Codul muncii.
Directiva nr. 80/987 din 1980 a Comunitatii Europene, la care face referire ministrul Marian Sarbu, prevede ca statele membre UE trebuie sa asigure protectia angajatilor in situatia in care angajatorii se afla in stare de insolvabilitate. Reglementarea europeana se refera doar la cazurile in care a fost efectuata o cerere de deschidere a unei proceduri judiciare care priveste activele angajatorului pentru satisfacerea solicitarilor comune ale creditorilor. Cu alte cuvinte, in caz de lichidare judiciara si executare a activelor, o parte dintre acestea vor fi scoase la licitatie pentru alimentarea fondului de garantare a salariilor, iar ceilalti creditori pot obtine doar activele care raman in urma acestei operatiuni. Iar statul trebuie sa se implice prin asigurarea cadrului legal pentru protectia salariatilor, fara a dispune modul in care agentii economici utilizeaza lichiditatile.    

Noul cod incurajeaza lenea

Noul cod al muncii schimba radical raportul de munca dintre angajat si angajator. Proiectul aduce o protectie mai mare a angajatilor, in timp ce pe umerii angajatorilor sunt puse obligatii de plata din ce in ce mai mari, unele preluate din continutul contractelor colective incheiate la nivel national, iar altele cu totul noi. Pe langa obligativitatea angajatorilor de a garanta salariile angajatilor in caz de faliment, noul cod al muncii mai prevede o serie de indemnizatii, sporuri sau compensatii in favoarea salariatilor, cum ar fi cea care se acorda in cazul concedierilor si cea de precaritate – data in situatia contractelor pe durata determinata. De asemenea, sunt introduse sporuri pentru personalul de inlocuire sau pentru angajatul care nu isi poate lua repausul saptamanal sambata sau duminica.
Desi noul cod pare sa incurajeze munca, prin facilitatile care sunt aduse angajatilor, de fapt o descurajeaza. Prin noile reglementari patronilor le este interzis sa diminueze salariile angajatilor, indiferent de abaterile acestora. In cazul abaterilor disciplinare (incalcarea regulamentului intern, a contractului colectiv de munca sau a celui individual) salariatul poate fi suspendat pentru o perioada de cel mult zece zile. In cazul unor greseli mai grave, el poate fi retrogradat din functie, cu o retributie corespunzatoare noii incadrari, pentru o perioada de cel mult 60 de zile. Daca angajatorul vrea sa desfaca contractul de munca al unui angajat care a savarsit mai multe abaterii grave repetate, nu o poate face usor.