În primul rând, explică sursa citată, pe plan inter, Xi Jinping este sub o imensă presiune, după ce PCC a gestionat greșit și a ținut ascunsă criza COVID-19. Încă nu se știe câte cazuri a avut China, nici câte decese au existat. Așa că acum încearcă să obțină „victorii” naționaliste în afara granițelor. Cu o economie zdrențuită, Xi vrea ca „revenirea” Hong Kong-ului și a Taiwanului la „patria-mamă” să fie moștenirea sa.

În al doilea rând, armata chineză a devenit o putere militară extrem de letală. Iar opțiunile ei merg de la invadarea insulei până la un conflict persistent de intensitate mai mică.

În al treilea rând, relația SUA-Taiwan s-a consolidat sub administrația Trump, iar China vrea să inverseze această tendință prin forță. Ultima dată a făcut-o când a purtat un război împotriva Vietnamului, în 1979. A pierdut militar, dar și-a îndeplinit toate obiectivele strategico-politice, rupând legăturile Hanoiului cu Moscova de la acea vreme. Beijingul poate suferi însă eșecuri militare dacă rupe alianțele care îl înconjoară. Iar acum încearcă să sugereze autorităților de la Taipei (și Tokyo) că, dacă aliații SUA vor fi împinși în pragul războiului, americanii nu îi vor apăra. Mai mult, Beijingul speră ca relația Taipei-Washington să revină la starea de dinainte de Trump. Cel mai bun mod de a face asta ar fi subminarea credibilității Washingtonului.

În al patrulea rând, Partidul Comunist Chinez vede SUA profund dezbinată și stăpânită de haos. De altfel, China a fost unul dintre primii beneficiari ai reușitei campanii ruse de influență politică, al cărei scop principal a fost divizarea americanilor.

Dar, notează NI, Beijingul nu vrea să riște un război pe scară largă cu SUA. Mai degrabă, amenințarea constă în faptul că Beijingul va folosi forța pentru a pune în dificultate Washingtonul și Taipeiul. Ar putea recurge la amenințări la adresa insulei cu atacuri aeriene, cu rachete sau ar putea lovi Taiwanul cu un atac masiv cibernetic. Ideea ar fi să dea mari bătăi de cap americanilor și să forțeze o criză politică în Taipei.

Există însă cinci acțiuni de luat în considerare de factorii de decizie politică, arată NI.

1. Declarații ale președintelui Trump și ale lui Joe Biden, potrivit cărora SUA se opun oricărei utilizări a forței împotriva Taiwanului și oricărui amestec în politica sa. Urmate de o declarație a liderilor Congresului.

2. Desfășurarea unei mici forțe militare și civile de consiliere a SUA pe insulă, pentru a asista Taiwanul în protejarea infrastructurii sale critice și pentru a lupta împotriva atacurilor cibernetice.

3. Prezența continuă a navelor și aeronavelor americane în interioruul și în jurul Taiwanului și a zonelor adiacente.

4. Negocieri diplomatice la nivel înalt cu lideri chinezi, cărora să le explice că rezultatul politic al amenințării lor militare va avea ca rezultat exact opusul. O abordare pe care o putem numi „descurajare activă prin negare”, folosind diplomația, pentru a demonstra Chinei că nu își va atinge obiectivele politice prin constrângere.

5. Diplomația este esențială pentru a îndemna PCC să reia discuțiile directe cu Taipeiul.