În analiză sunt examinați o serie de aspecte precum problemele demografice, strategia de creștere economică și eșecul planurilor economice.

Analiza arată că exită o dependență mare a Chinei față de consumatorul american, după care arată că PIB-ul amerrican este de 14,3 mii de miliarde de dolari, de 3 ori mai mare decât al Chinei.

În altă ordine de idei, PIB-ul pe cap de locuitor este de 12 ori mai mare decât indicatorul similar al Chinei. Pentru a reduce la zero această diferență, ar fi nevoie de 30 de ani de creștere de peste 10% aPIB-ului chinez.  
Deși e greu de crezut pentru o țară ce are peste un miliard de oameni, realizatorul analizei Bloomberg este de părere că încep să apară problemele demografice din cauza politicii care limitează numărul de copii.

Ca cifră, raportul Bloomberg arată că ponderea pensionarilor va crește de la 39% la 46% în 2025. Așadar, un chinez din doi nu va mai fi apt de muncă.

China nu mai este o țară ieftină, ceea ce determină o scădere a competitivității, ceea ce înseamnă că investitorii se vor muta tot mai mult în state precum Pakistan sau Vietnam.

Inflația crește: în Beijing, doar 20% dintre locuitori își permit să cumpere o locuință.

Guvernul are un volum imens de credite bancare expuse în mod ilegal în ivestiții imobiliare, ceea ce va determina un adevărat colaps atunci când se va sparge bula imobiliară.

Ultimele cifre ale HSBC arată că economia Chinei începe să se răcească: vânzările de automobile au crescut în aprilie cu 3%, față de o creștere de 33% în 2010.

Aterizarea forțată a Chinei va produce o spargere a bulei pe comodități.
Economia Chinei: ce se află dincolo de succesul ultimilor ani

Chiar dacă are rate de creştere cu două cifre, economia Chinei are probleme structurale grave: este dirijată de stat, sufocată de birocraţie şi corupţie, neprietenoasă cu investitorii străini şi indiferentă la regulile pieţei.

hina se află pe locul 135 din 183 de ţări din perspectiva libertăţii economiei, potrivit raportului 2011 Index of Economic Freedom, realizat de Wall Street Journal şi The Heritage Foundation. În acelaşi clasament, România ocupă locul 63.

Economia Chinei a ieşit, în mare, neatinsă de criză globală şi de recesiune. Guvernul a recurs la intervenţii fiscale şi monetare expansioniste pentru a contracara scăderea cererii la nivel internaţional. Exporturile şi investiţiile de stat în infrastructură continuă să fie principalele motoare de creştere economică, notează raportul. Vezi și de ce este China diferită de restul lumii

Partidul Comunist, deşi a permis câteva mişcări economice ca reacţie la evoluţia pieţelor, încă menţine principala autoritate în procesul de luare a deciziilor economice. Sectorul financiar controlat de stat acordă, adesea, credite bazate pe criterii politice, subminând eficienţa economică şi productivitatea. Dincolo de încercările sporadice de a înlesni o deschidere simbolică faţă de investiţiile străine sau de a susţine liberalizarea cursului de schimb, ultimii ani au reprezentat o blocare a reformelor economice şi absenţa voinţei politice pentru restructurări fundamentale.

China a liberalizat parţial economia începând din 1970. A aderat la Organizaţia Mondială a Comerţului în 2001, iar sectorul industrial şi manufacturier este acum al doilea în lume, după cel al Statelor Unite. În acelaşi timp, China rămâne un stat cu partid unic în care Partidul Comunist deţine controlul strict asupra politicii, libertăţii de expresie, religiei şi libertăţii de asociere. Guvernul se luptă pentru a face faţă degradării mediului înconjurător, instabilităţii demografice, migraţiei masive din mediul rural în cel urban care toate contribuie la tensiuni sociale.

Mediul înconjurător ar putea intra în colaps din cauza chinezilor

Chandran Nair, un cunoscut expert în probleme de mediu, a explicat într-un interviu pentru BBC, că valoarea resurselor globale este atât de subestimată, încât dacă ar fi luate în calcul toate costurile economice și de mediu al producției de carne, de exemplu, un hamburger ar trebui să coste 100 de dolari.

Chandran Nair spune că modelul economic al unor state din regiunea Asiei este nesustenabil și artificial, motiv pentru care ar trebui luate măsuri "draconice" împotriva creșterii consumului în această zonă pentru că altfel mediul înconjurător ar putea intra în colaps.

De exemplu, în China, care a devenit cea mai mare piață auto din lume, parcul auto a ajuns la un nivel de 150 de mașini la 1.000 de oameni. În statele OECD, nivelul este de 800 de mașini la mia de locuitori, în timp ce în India, nivelul este, deocamdată, de 50 de mașini. În cazul în care rata de creștere se va menține, China și India vor avea împreună 1,5 miliarde de mașini, ceea ce înseamnă de trei ori cât parcul auto din întreaga lume la ora actuală. Asta se va întâmpla în aproximativ 30 de ani.

Un alt exemplu dat de specialist este cel al consumului de carne, unde cifrele sunt impresionante: americanii consumă la ora actuală 9 miliarde de păsări pe an. În Asia, la o populație de 3 ori mai mare, se consumă anual 16 miliarde de păsări. În cazul în care creșterea va fi cea estimată, în anul 2050, asiaticii vor consuma aproximativ 200 de miliarde de păsări anual. China a construit oraşe în care nu locuieşte nimeni. Cum arată ele?