CFA România avertizează. Țara noastră se apropie de un punct critic în sustenabilitatea sistemului de pensii

CFA România avertizează că România se apropie de un punct critic în sustenabilitatea sistemului de pensii. În timp ce Pilonul I public se afundă sub presiunea demografică și promite randamente negative pentru contributorii obișnuiți, Pilonul II privat rămâne subfinanțat, în ciuda performanțelor bune. Experții cer creșterea contribuțiilor către pensiile private și o reformă inspirată din modelele europene pentru a evita colapsul financiar al viitoarelor generații de pensionari.

Ce sistem de pensii vrem? Lecțiile Europei și realitatea României

România se apropie de un moment critic în privința sustenabilității sistemului de pensii. Cu un raport tot mai dezechilibrat între numărul de pensionari și cel al angajaților, dar și cu presiuni bugetare majore, discuția despre echilibrul între Pilonul I (public) și Pilonul II (privat) devine urgentă.

Adrian Codîrlașu, președintele CFA România, atrage atenția că Pilonul II ar trebui să devină un furnizor real de venituri predictibile pentru pensionari, nu doar un supliment simbolic.

„Peste 80% din contribuțiile obligatorii merg acum către Pilonul I, care este ineficient și inechitabil pentru contributorii obișnuiți. Soluția este creșterea ponderii Pilonului II”, susține acesta.

Un sistem public sub presiune

Contribuția la Pilonul I, conform CFA România, este în prezent de 20,25% din salariul brut, în timp ce Pilonul II primește doar 4,75%. În ciuda randamentelor reale pozitive (circa 3,5% anual peste inflație) obținute de fondurile private din 2008, sumele acumulate rămân reduse din cauza contribuției mici.

Pilonul I, în schimb, promite randamente negative: un contributor obișnuit își recuperează integral banii doar dacă trăiește peste 92 de ani. Intrarea la pensie a „decrețeilor”, estimată în jurul anilor 2030, va agrava presiunea – proiecțiile indică un raport de peste un pensionar la un angajat, scrie HotNews.ro.

Cum fac alții în Europa
Regulile pentru retragerea economiilor din pensiile private variază masiv între state. În Germania, retragerea în Pilonul II este zero, în Olanda doar 10%, în timp ce Belgia și Grecia permit 100%. În majoritatea țărilor, procentul maxim retras ca „lump sum” este corelat cu regimul fiscal – cu cât poți retrage mai mult, cu atât impozitarea este mai dură.

Exemple:

• Luxemburg: până la 50%, impozitare redusă.
• Irlanda: 25% scutit până la 200.000 €, apoi impozitare progresivă.
• Portugalia: 100% permis, o treime scutită de taxe.
• Suedia: fără retrageri integrale în sistemul public, dar flexibilitate în cel privat.

În multe state, vârsta de la care poți retrage banii este mai mică decât în România, iar impozitarea este concepută să stimuleze păstrarea sumelor în sistem.

Ce propune legislația românească

Un proiect aflat în discuție ar aduce mai multă flexibilitate pentru Pilonul II:

• Lump sum de până la 25% la pensionare.
• Rente viagere plătite de asigurători.
• Plăți programate pe maximum 10 ani, cu dobândă aferentă investițiilor (în principal în titluri de stat).

Codîrlașu subliniază că acest model, folosit și în alte țări, poate asigura un venit stabil și protecție împotriva inflației – mai ales dacă statul ar emite obligațiuni indexate la inflație (TIPS), practică frecventă în economiile dezvoltate.

OECD și accesul la piețe globale

Aderarea României la OECD ar aduce beneficii majore fondurilor private: acces liber la investiții în toate statele membre, inclusiv SUA, și atragerea de capital străin pe piața locală. Acest lucru ar putea crește randamentele și reduce riscurile.

În fața unei bombe demografice și a unui Pilon I tot mai greu de susținut, România trebuie să decidă dacă rămâne într-un model predominant public – ineficient și inechitabil – sau trece la un echilibru real între public și privat.