Ce se întâmplă cu un organ îmbătrânit când ajunge într-un corp tânăr. Rezultatele sunt demne de un film SF

Îmbătrânirea ar putea fi influențată de mediul biologic în care se află un organ, potrivit unor observații făcute de cercetători în urma studierii transplanturilor. Rezultatele indică faptul că vârsta biologică a unei inimi transplantate se poate modifica după ce aceasta ajunge într-un organism cu o vârstă diferită de cea a donatorului.

Descoperirea oferă o nouă direcție de cercetare pentru oamenii de știință interesați de mecanismele îmbătrânirii și de factorii care ar putea influența acest proces. Studiul sugerează că organele nu rămân complet independente de organismul în care sunt transplantate din perspectiva vârstei biologice.

Inimi mai vârstă transplantate unor pacienți mai tineri

Mai exact, cercetătorii care au analizat transplanturile au observat că organele pot începe să își ajusteze rapid vârsta biologică în funcție de organismul în care sunt introduse după intervenție, potrivit celor relatate de The Independent.

În cazul inimilor mai vârstă transplantate unor pacienți mai tineri au fost identificate semne de întinerire biologică. În schimb, inimile provenite de la donatori mai tineri, dar ajunse în organisme mai în vârstă, au prezentat modificări asociate unui proces de îmbătrânire mai rapid.Observațiile au atras atenția și asupra rolului pe care factorii din sânge l-ar putea avea asupra proceselor biologice asociate vârstei.

„Acest studiu strălucit este în concordanță cu noile cercetări privind înțelegerea procesului de îmbătrânire și efectul factorilor din sânge, care ar putea deține răspunsurile pentru „fântâna tinereții”, a declarat dr. Bartley Griffith, chirurg la Universitatea din Maryland, care a realizat primul transplant de inimă de porc modificată genetic la un om.

Testele realizate pe șoareci

Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au început prin efectuarea unor transplanturi de inimă între șoareci proveniți din trei categorii diferite de vârstă. Scopul a fost observarea modului în care țesutul cardiac reacționează atunci când este introdus într-un organism cu o altă vârstă biologică.

La patru până la șase luni de la transplant, oamenii de știință au analizat țesuturile și au identificat modificări importante la nivelul metilării ADN-ului. Acest marker chimic este utilizat pentru evaluarea îmbătrânirii celulare și poate oferi informații despre așa-numitul „ceas” biologic al unui organism.

Rezultatele au arătat că metilarea ADN-ului inimilor transplantate se modificase semnificativ, ajungând să reflecte caracteristicile biologice ale organismului gazdă. Astfel, vârsta biologică a țesutului cardiac nu mai corespundea în aceeași măsură vârstei inițiale a animalului de la care provenea organul.

Cercetarea a fost extinsă la pacienți umani

Pentru a verifica dacă fenomenul observat la șoareci poate fi întâlnit și la oameni, autorul principal al cercetării, Jesse Poganik, împreună cu echipa sa, a analizat probe de biopsie recoltate de la 11 persoane care au primit transplanturi de inimă la Brigham and Women’s Hospital din Boston.

Diferențele de vârstă dintre donatori și pacienții care au primit organele au fost considerabile. În cazurile analizate, acestea au variat între opt și 50 de ani, oferind cercetătorilor posibilitatea de a compara situații în care inimile proveneau de la persoane cu vârste foarte diferite față de primitori.

La un an după transplant, cercetătorii au analizat și datele din dosarele medicale electronice. Printre indicatorii urmăriți s-au numărat ritmul cardiac, grosimea mușchiului inimii și capacitatea de efort, iar unele dintre aceste caracteristici s-au apropiat mai mult de vârsta primitorului decât de vârsta pe care o avea donatorul la momentul prelevării organului.

„Unele, dar nu toate, măsurătorile funcționale au corespuns ipotezei potrivit căreia aceste inimi mai în vârstă, aflate în organisme mai tinere, funcționau ca și cum ar fi fost biologic mai tinere și invers”, a explicat dr. Poganik. Cercetătorul a precizat însă că anumite modificări fizice asociate vârstei nu pot fi inversate.

Modificările nu s-au extins la celelalte organe

Analiza a arătat că schimbarea observată la nivelul ceasului biologic al inimii nu a fost însoțită de modificări similare ale vârstei biologice în celelalte organe ale pacienților. Cercetătorii au putut astfel să distingă efectul asociat direct inimii transplantate de caracteristicile biologice generale ale organismului primitor.

Observațiile ridică întrebări despre modul în care mediul biologic al unui organism poate influența țesuturile provenite de la un alt individ. În același timp, rezultatele nu indică faptul că toate modificările asociate îmbătrânirii pot fi inversate, iar cercetătorii au subliniat existența unor diferențe între indicatorii analizați.

Rezultatele ar putea avea implicații pentru cercetarea transplanturilor, inclusiv pentru modul în care sunt evaluate organele provenite de la donatori cu vârste diferite. Chirurgii cardiaci au fost în trecut mai prudenți atunci când au folosit inimi provenite de la donatori în vârstă pentru pacienți tineri.

Datele obținute prin această cercetare pun astfel în discuție unele dintre presupunerile medicale existente despre relația dintre vârsta donatorului, vârsta primitorului și evoluția biologică a organului după transplant. Cercetătorii urmăresc în continuare mecanismele care ar putea explica aceste modificări ale „ceasului” biologic al inimii.